Cresterea matcilor este o necesitate in conditiile unei activitati apicole,are locul ei bine stabilit în ciclul anual al coloniei de albine,precum si in obtinerea unei productivitati ridicate de miere. Ea nu poate avea loc permanent, ci este legatã de anumite conditii si de anumiti factori de declansare, cum ar fi:timpul si conditiile de cules prielnice, pentru familia de albine . O colonie de albine sanatoasa, care se aflã într-o stare buna, nu creste matci tinere,insa necesitatea acestora este din ce in ce mai des intalnita in practica apicola . Activitatea crescatorilor de matci se orienteazã tocmai asupra crearii la nivel optim a acestor premise în colonie si a utilizãrii rationale a factorilor de declansare,factori ce aduc un plus in productivitatea familiilor de albine.
O colonie de albine se compune din matca, un numar variabil de lucratoare si în anumite perioade ale sezonului un numar optim, mai redus de trântori, puiet în diferite stadii de dezvoltare,si faguri cu rezervele din ei(miere,pastura,polen).
Matca ( “regina” ) este singura femela perfecta din stup, caruia ii s-a dezvoltat in perioada de nimfa aparatul genital si aceasta datorita alimentatiei speciale pe care a primit-o compusa exclusiv din “laptisor de matca”, alimentata cu acest “laptisor de matca”, ce este produs de 5-6 albine care vor fi tot timpul in jurul ei, si formeaza totodata si “suita matcii” pentru a o proteja,ingrijii si hranii pe toata perioada vietii.
de timp de pana la 4-5 ani. Perioada de maturizare este de aproximativ 10-12 zile, perioada dupa care matca oul depus pentru matca si pentru albina lucratoare este la fel, iar difernta este data doar de alimentatia pe care o primeste in faza de larva. Perioada de incubare a larvei de matca este de 18 zile de la depunerea oului.In primele 3 zile este doar un simplu ou lunguiet, cu lungimea de 0,3mm si grosimea unui fir de ata, de culoare alba-sidefie. In a treia zi din faza de ou se trece la faza de larva si de aici se incepe si alimentarea cu laptisor de matca, pana in a opta zi cand albinele doici umple celula cu laptisor de matca si o capacesc, cu un capacel din ceara amestecat cu un material celulozic pentru a putea permite nimfei sa respire prin el. Faza de nimfa, la matca dureaza 10 zile, dupa care matca ecluzioneaza, rozand acel capacel.Matca este singura vietuitoare de pe pamant care are capacitatea de a stoca pe toata durata vietii intr-o anumita parte a corpului(spermateca) spermatozoizii primiti de la trantori si ii poate mentine viabili o perioada trebuie sa iasa la imperecheat. Imperecherea ei se face numai in zilele cu soare si vreme exceptionala din punct de vedere meteorologic. Selectia trantorilor cu, care se impercheaza se face natural deoarece matca se ridica in aer pana la o inaltime de 2000 m si doar cei care o pot ajunge o imperecheaza in timpul zborului. Matca se imperecheaza o singura data in viata si in primele doua sapatamani de la ecluzionare, daca vremea este nefavorabila acestui lucru si matca nu poate sa iasa la impercheat in perioada optima, aceasta este compromisa si albinele trebuie sa creasca o alta matca. Matca este singura care traieste o perioada asa de mare intr-un stup de albine si poate trai pana la 5 ani dar de obicei dupa 3 ani ea este schimbata de catre albine si este obligata sa depuna ou in celulele de matca.
Matca este punctul de referinta predominant, obligatoriu pentru îndeplinirea sarcinilor biologic necesare in familia de albine. Într-o colonie orfana(fara matca) înceteazã activitatea de crestere, scade randamentul de cules si dispozitia de aparare precum si coeziunea coloniei. Fenomenele care apar dupa pierderea matcii, deci într-o colonie recent orfanizatã au, de aceea,un caracter aproape dramatic. La aproximativ 1/2 - 1 ora dupã îndepartarea matcii apare nelinistea,o schimbare vizibila cunoscuta tuturor apicultorilor în comportamentul colectivitatilor de albine; de multe ori ea, este însotita de un bazait distinct. Odatã cu instalarea nelinistii înceteaza activitatea de cladit si odata cu scaderea activitatii de zbor scade si randamentul activitatii de cules.Aceasta slabire a coeziunii coloniei se exteriorizeaza prin faptul cã albinele sunt gata sa paraseasca stupul; lucru foarte vizibil în stupinele pavilionare în care stupii sunt astfel instalati încat se ating. Aici se pot observa deseori siruri întregi de albine ventilatoare, cu glanda lui Nassonov descoperita, care îsi parasesc colonia si migreaza catre stupul vecin care are matca.
Pentru obţinerea matcilor pot fi folosite mai multe metode:
- obţinerea şi folosirea mătcilor prin roire naturala;
- obtinerea botcilor de salvare din familiile orfane;
- obtinerea prin schimbarea linistita a matcii;
- folosirea cutiei Jenter sau Nicot;
- decuparea fagurilor cu ouă sau metoda Miller ;
- transvazarea simpla sau dubla a larvelor.
Obţinerea şi folosirea mătcilor din roiurile naturale
“Vârsta matcii joaca un rol important pentru crearea tendintei de roire; coloniile care au matci mai batrane de un an roiesc mai frecvent decat cele cu matci tinere (Simpson 1960). Acest lucru este valabil si pentru coloniile cu matci care au un defect corporal (Simpson 1960). În general se poate spune cã orice scadere a pontei matcilor sporeste tendinta de roire. Butler(1960) explica aceste fenomene printr-o predare scazuta de substanta de matca .
Exista rase la care înclinarea accentuata spre roire este înnascuta, chiar dacã puterea coloniei este mai scazuta (Ruttner1975). Acest lucru este valabil mai ales pentru cateva rase africane (de ex. albina telica), ale caror colonii pot pur si simplu sa se epuizeze prin roire (fratele Adam 1970). La alte rase în schimb, tendinta de roire este slaba, de ex. A.m. ligustica sau A. m. carpensis. Dar chiar în cadrul unei rase exista diferente mari în privinta tendintei de roire. De aceea prin selectie se pot obtine destul de repede deplasari considerabile într-o directie sau alta (Ruttner1978). În cazul albinei de landa din Nordul Germaniei si al albinei carnica din sudul Austriei si din Iugoslavia au rezultat ,dupã apicultura pentru roire practicata timp de secole,suse cu o tendinta de roire extrema, iar pe de alta parte printr-o selectie consecventa, tendinta de roire la carnica s-a redus considerabil. Numãrul matcilor crescute în timpul procesului de roire oscileaza în functie de rasa între 10 si 200. Rasele, respectiv hibrizii caracterizati de un numar mare de botci, sunt cele mai potrivite ca familii doici (albina telica F. RUTTNER 1975).”
Atunci când familia de albine roieşte, albinele lucrătoare construiesc numeroase botci de roire, în special pe marginile laterale şi de jos ale fagurilor. Botcile formate de albine în perioada frigurilor roitului pot fi folosite la obţinerea mătcilor tinere.Astfel, pe măsura formării botcilor şi ajungerii lor la maturitate, acestea sunt tăiate cu o bucată de fagure cu o zi sau două înainte de eclozionarea mătcii (botcile mature, din care mătcile trebuie să eclozioneze în curând se recunosc după culoarea lor mai închisă şi după culoarea căpăcelului, care este mai deschis la culoare, cu aspect fibros şi ros parţial). Botca de roire se detaşează din fagure cu ajutorul unui cuţit ascuţit, preferabil încălzit, împreună cu o bucată de fagure lată de 1-1,5cm şi se altoieşte pe un fagure, clădit, mai închis la culoare,din care au ieşit câteva generaţii de puiet, de preferinţă cu puiet căpăcit şi coroniţă de miere în partea superioară , într-o familie orfană sau roi artificial nou înfiinţat.
Pentru a obţine botci de la o familie anume se poate folosi metoda intrării în frigurile roitului a acestei familii de la care se urmăreşte luararea botcilor. Pentru aceasta coloniei i se asigură primăvara devreme cele mai bune condiţii de dezvoltare, de creştere a unui număr mare de puiet şi albine tinere (hrană suficientă, cuib strâmtorat pe cât mai puţini faguri, pentru păstrarea unui regim termic adecvat, matcă de 1an, stup protejat de curenţii de aer). În a doua jumătate a primăverii (în luna mai), când familia este în plină dezvoltare, cu multe albine tinere, se sistează introducerea ramelor noi folosite la extinderea cuibului şi se ţine cuibul strâmtorat. Adiţional se întăreşte cu puiet căpăcit, gata de eclozionare. Surplusul de albine tinere, înghesuiala în stup, lipsa spaţiului de depozitare a mierii şi a celulelor goale necesare pontei mătcii vor determina familia de albine să intre în frigurile roitului şi să construiască un număr mare de botci pe care apoi apicultorul le poate folosi după necesităţi.
Din familia intrată în frigurile roitului pot fi luate botcile cu întreaga ramă, nemaifiind necesară tăierea lor, pentru formarea unui roi artificial, lăsându-se pe ramă doar o botcă sau două, bine crescute de albine, restul botcilor distrugându-se.
Din botcile de roire se pot obţine mătci cu abdomenul foarte bine dezvoltat şi prolifice însă sunt roitoare, ca şi familiile din care au fost crescute, caracterele ereditare moştenindu-se din generaţie în generaţie. De aceea folosirea acestora în înmulţire nu este recomandată, producţia de miere sau polen putând fi compromisă de intrarea în frigurile roitului a familiilor ce folosesc astfel de mătci.
Obţinerea mătcilor din botcile familiilor orfane
Atunci când îşi pierd matca în mod subit, pentru a-şi creşte o nouă matcă, albinele iau în creştere larve de vârstă tânără şi construiesc, de obicei pe mijlocul fagurilor, botci.
Mătcile care eclozionează din aceste botci au, de obicei, abdomenul triunghiular şi sunt mai mici decât mătcile provenite din botcile de roire. Albinele, atunci când îşi dau seama că au rămas fără regină, se neliniştesc, se panichează, şi hrănesc abundent larve alese din cuib, dar sunt luate în creştere şi larve de vârstă mai înaintată decât cea optimă pentru creşterea unei regine (mai mari de 12 ore),din acest motiv aceste matci nu sunt de cea mai buna calitate. Din aceste larve se vor dezvolta mătci inferioare din punct de vedere al calităţilor urmărite (prolificitate, productivitate, etc.) care, având o vârstă mai mare atunci când au fost luate în creştere, vor ecloziona şi mai repede şi îşi vor omorî rivalele, adică mătcile cu vârsta potrivită, relativ de calitate.Apicultorul poate să detaşeze cele mai frumoase botci de pe fagure, folosind un cuţit ascuţit şi să le altoiască pe alţi faguri din alte familii orfane sau nuclee sau să ia ramele pe care aceste botci apar şi să formeze roi artificiali, iar la familia orfană din care a prelevat botcile de salvare să lase doar o botcă, cea mai dezvoltată. Matca care va ieşi din această botcă va avea rezultate satisfăcătoare pentru un an, după care trebuie schimbată.
Obţinerea mătcilor din botcile de schimbare liniştită
Când matca este bătrână, epuizată sau când este mutilată în urma unui accident sau a intervenţiei apicultorului, albinele cresc maximum 2-3 botci, mari, pe partea centrală a fagurilor din care vor ieşi mătci de calitate. În lumea apicolă se consideră că aceste mătci, provenite din botci de schimbare liniştită, sunt cele mai bune. Apicultorul poate obţine botci de schimbare liniştă în trei faze:
1. Stabilirea familei sau a familiilor de albine recordiste cu calităţi biololgice şi productive deosebite.
2. Amputarea cu ajutorul unei forfecuţe a aripilor anterioare sau a unui picior din faţă a mătcii care trebuie schimbată din cauza vârstei înaintate, dar fără să se provoace rănirea sau strivirea unei alte părţi anatomice vitale (cap, torace, abdomen) astfel încât matca să-şi poată continua ouatul în condiţii normale.
Din cauza acestei infirmităţi aparente (matca nu se foloseşte de aripi pentru depunerea ouălor) albinele din familia respectivă hotărăsc înlocuirea ei prin schimbare liniştită. Ele construiesc 2-3 botci pe mijlocul fagurilor în care matca va depune ouă, silită de lucrătoare, apoi vor hrăni din abundenţă,cu lăptişor de matcă, larvele din aceste botci ca viitoarele mătci să beneficieze de condiţii optime de dezvoltare încă de la începutul creşterii.
3. La 10-12 zile de la amputare se face un control la care se urmăreşte prezenţa, numărul şi poziţia botcilor. Când botcile ajung la maturitate (12-14 zile) se procedează la scoaterea (decuparea) botcilor şi se formează tot atâţia roi câte botci sau rame cu botci sunt, la care se mai repartizează încă doi faguri cu puiet căpăcit, gata de eclozionare şi miere, din aceeaşi familie în care au crescut botcile, precum şi o ramă cu fagure artificial destinat clăditului.
Dacă dorim să producem în continuare botci crescute în condiţii de schimbare liniştită, lăsăm matca infimă mai departe în stupul său. Cuibul se completează cu 2-3 faguri clădiţi de la rezervă şi 2-3 faguri numai cu puiet căpăcit de la alte familii de albine . Conform aceluiaşi ciclu de 12-14 zile, situaţia se repetă, în cuib sunt 2-3 botci mature, aproape de eclozionare cu care se procedează la formarea roiurilor sau a nucleelor. Repetarea acestor operaţii se face până se obţine întregul necesar de mătci de care este nevoie pentru înlocuirea mătcilor necorespunzătoare şi pentru dezvoltarea efectivului de familii de albine din stupină. La ultimul ciclu, când nu se mai doreşte obţinerea de botci, în familia respectivă se lasă o ramă cu o botcă, urmând ca matca care eclozionează să o înlocuiască pe mama ei vârstnică şi infimă.
Roii astfel formaţi, cu mătci crescute prin schimbare liniştită, se stimulează din două în două zile cu câte 300-400g sirop de zahăr în concentraţie de 1:1 până ce matca începe să depună ouă. După ce roii cu mătci tinere şi-au dobândit autonomia necesară unei familii în dezvoltare, se procedează la unificarea familiilor ale căror mătci trebuie să fie înlocuite cu aceste mătci tinere, astfel:
Varianta 1. Într-o dimineaţă liniştită se înlătură din stup matca veche ce urmează să fie schimbată şi familia de albine se lasă în starea de orfanizare până către seară. Acest interval de timp permite dispariţia totală a orcărei urme de feromoni, ceea ce face ca populaţia familiei respective să accepte cu uşurinţă prezenţa altei mătci sau chiar să o prefere. Se procedează apoi la transvazarea ramelor cu faguri şi populaţia de albine din stupul organizat în familia-roi cu matcă tânără, intercalând, după încetarea zborului, între cele două grupe de rame un hrănitor cu 500g sirop de zahăr în concentraţie 1:1. În ziua următoare se scoate hrănitorul şi se apropie ramele transvazate de cele din familia primitoare.
Varianta 2. Treptat, zilnic, se iau în cursul dimineţii câte 1-2 rame cu puiet şi albina acoperitoare din familia cu matca veche ce trebuie înlocuită şi se introduce după ultima ramă din familia nouă cu matca tânără. În felul acesta culegătoarele (care sunt mai agresive şi acceptă mai greu matca nouă) se întorc în familia de la care au fost luate iar doicile, care sunt albine tinere, blânde, rămân să crească puietul de pe fagurii respectivi. Când familia care urmează să fie desfinţată prin unificare nu mai are decât 4-5 rame cu populaţie, tot în cursul dimineţii, se înlătură matca veche, epuizată, lăsându-se familia orfană până după-masa, seara, când se transvazează în familia primitoare după acelaşi procedeu ca în varianta 1.
Obtinerea matcilor cu ajutorul cutiei Jenter sau Nicot
Cutia Jenter este un dispozitiv format din mai multe piese din plastic (115 cupule), ce permite creşterea mătcilor în botci artificiale, din plastic, fără a mai fi necesară transvazarea larvelor, matca ouând direct în potirasele fixate în bloc, în fâşia de plastic sub formă de fagure. Este o metodă bună, având în vedere că mătcile obţinute sunt de calitate, fiind obţinute devreme, ouăle fiind depuse direct de matcă în botci, însă este o metodă costisitoare de timp şi operaţii, fiind preferată mai puţin de producătorii de mătci în sistem comercial.
Cutia Nicot are acelasi principiu ca si Cutia Jenter avand mai putin cu 5 cupule(potirase),a fost brevetata de Nicot in Franta ,cutia propriu jis este formata din:-capac de opturare spate celule,transparent;
-cutie propriuzisa cu 110 celule iar pe fata are forma de foita fagure;
-capac tip grila Hanemann pentru celulele din fata;
-doua dopuri de blocare-eliberare acces matca.
- In prima zi se ia o rama din stupul in care se afla matca de la care dorim sa avem descendenti,se decupeaza in mijlocul ramei fagurele si in locul lui introducem cutia Jenter s-au Nicot, si pulverizam in interior sirop ,pentru ca albinele s-o curete si s-a se obisnuiasca cu prezenta ei.
- Izolam matca acestui stup in cutia Jenter sau Nicot,ca ea,sa depuna ouale ce vor fi folosite in cresterea matcilor timp de aproximativ 4 zile.
- Cand larvele din copule au inceput sa fie hranite cu laptisor din abundenta,se transfera in rama de crestere si de aici toti stiu ce au de facut.
Decuparea fagurilor cu ouă
A doua zi după ce familia doică a fost pregătită (orfanizată, hrănită stimulativ cu sirop de zahăr şi turte proteice), din cuibul familiei de prăsilă (donatoare de ouă sau larve) se scoate un fagure ce conţine larve în celule de lucrătoare, în vârstă de 1-2 zile, care se duce într-o cameră încălzită. Pe o masă, cu ajutorul unui cuţit bine ascuţit şi încălzit se taie fâşii de fagure, care să conţină fiecare câte un rând de celule. Pentru creşterea mătcilor se folosesc doar celulele din partea superioară şi de mijloc a fagurelui. Fâşiile de fagure se aşează pe masă şi fiecare se taie la jumătate din înălţimea celulelor. Apoi fâşiile se taie în bucăţi separate, astfel ca fiecare bucăţică de fagure să aibă o celulă cu larvă. Celula este lărgită la gură, mai apoi, cu un beţişor de lemn gros de 6mm, rotunjit la vârf, cu atenţie, fără a atinge şi răni larva. Apoi, cu ajutorul cerii topite, celulele se lipesc de suporturi în care se scufundă repede baza celulei. În cazul folosirii directe a botcilor se pot folosi diferite forme de suporturi (pene, coadă de rândunică, pătrate cu tije, etc). Pentru a pregăti fagurele în care se vor fixa suporturile cu celulele naturale retezate şi lipite cu ceară, este bine ca acest fagure să fie introdus în cuibul familiei doici câteva ore, ca să se încălzească (se poate folosi, în acest sens, şi o cameră bine încălzită), fixarea suporturilor cu botci făcându-se astfel mult mai uşor. Ei trebuie să fie mai închişi la culoare (în care s-au crescut câteva generaţii de puiet, să conţină predominant celule de lucrătoare şi să aibă în partea superioară o coroniţă de miere.Celulelele cu larve se pot fixa pe suporturi triunghiulare (pene) din pacaj sau lemn construite din scânduri subţiri, lungi de 35mm, cu o grosime de până la 2mm, lăţimea la capătul unde se lipesc celulele de 15mm iar vârful ascuţit. Penele se înfing pe ambele feţe ale fagurelui în formă de zig-zag. Vârful ascuţit trebuie să ajungă în peretele din mijloc al fagurelui (foiţa artificială pe care s-a construit). Distanţa dintre pene este de 3mm iar dintre rânduri 5mm, astfel că pe o faţă de faguri se pot fixa 4 rânduri de 10-12 pene fiecare. Rama cu pene se aşează în mijlocul cuibului familiei doici, între două rame cu puiet căpăcit. Dacă există mai multe rame cu larve de mătci la creştere, între aceste rame se pun, intercalaţi, faguri cu puiet căpăcit.Atunci când, în locul penelor, se recurge la fixarea celulelor de larve pe suporturi de lemn (25/25mm, cu grosimea de 5,25mm), lipirea se face ca şi pe penele triunghiulare. Suporturile se fixează pe 3-4 speteze de lemn care se introduc în rama de creştere pe nişte canale tăiate în corpul ramei, cu celulele îndreptate în jos. La o familie crescătoare se pot da între 40 şi 60 celule cu larve din care vor rezulta între 30-40 botci de bună calitate, botci care apoi se vor folosi după necesităţi (formare de nuclee, roi artificiali, recuperarea unei familii orfane, etc.).Metoda are dezavantajul că fagurele clădit din care se taie fâşiile nu se mai recuperează.
A doua zi după ce familia doică a fost pregătită (orfanizată, hrănită stimulativ cu sirop de zahăr şi turte proteice), din cuibul familiei de prăsilă (donatoare de ouă sau larve) se scoate un fagure ce conţine larve în celule de lucrătoare, în vârstă de 1-2 zile, care se duce într-o cameră încălzită. Pe o masă, cu ajutorul unui cuţit bine ascuţit şi încălzit se taie fâşii de fagure, care să conţină fiecare câte un rând de celule. Pentru creşterea mătcilor se folosesc doar celulele din partea superioară şi de mijloc a fagurelui. Fâşiile de fagure se aşează pe masă şi fiecare se taie la jumătate din înălţimea celulelor. Apoi fâşiile se taie în bucăţi separate, astfel ca fiecare bucăţică de fagure să aibă o celulă cu larvă. Celula este lărgită la gură, mai apoi, cu un beţişor de lemn gros de 6mm, rotunjit la vârf, cu atenţie, fără a atinge şi răni larva. Apoi, cu ajutorul cerii topite, celulele se lipesc de suporturi în care se scufundă repede baza celulei. În cazul folosirii directe a botcilor se pot folosi diferite forme de suporturi (pene, coadă de rândunică, pătrate cu tije, etc). Pentru a pregăti fagurele în care se vor fixa suporturile cu celulele naturale retezate şi lipite cu ceară, este bine ca acest fagure să fie introdus în cuibul familiei doici câteva ore, ca să se încălzească (se poate folosi, în acest sens, şi o cameră bine încălzită), fixarea suporturilor cu botci făcându-se astfel mult mai uşor. Ei trebuie să fie mai închişi la culoare (în care s-au crescut câteva generaţii de puiet, să conţină predominant celule de lucrătoare şi să aibă în partea superioară o coroniţă de miere.Celulelele cu larve se pot fixa pe suporturi triunghiulare (pene) din pacaj sau lemn construite din scânduri subţiri, lungi de 35mm, cu o grosime de până la 2mm, lăţimea la capătul unde se lipesc celulele de 15mm iar vârful ascuţit. Penele se înfing pe ambele feţe ale fagurelui în formă de zig-zag. Vârful ascuţit trebuie să ajungă în peretele din mijloc al fagurelui (foiţa artificială pe care s-a construit). Distanţa dintre pene este de 3mm iar dintre rânduri 5mm, astfel că pe o faţă de faguri se pot fixa 4 rânduri de 10-12 pene fiecare. Rama cu pene se aşează în mijlocul cuibului familiei doici, între două rame cu puiet căpăcit. Dacă există mai multe rame cu larve de mătci la creştere, între aceste rame se pun, intercalaţi, faguri cu puiet căpăcit.Atunci când, în locul penelor, se recurge la fixarea celulelor de larve pe suporturi de lemn (25/25mm, cu grosimea de 5,25mm), lipirea se face ca şi pe penele triunghiulare. Suporturile se fixează pe 3-4 speteze de lemn care se introduc în rama de creştere pe nişte canale tăiate în corpul ramei, cu celulele îndreptate în jos. La o familie crescătoare se pot da între 40 şi 60 celule cu larve din care vor rezulta între 30-40 botci de bună calitate, botci care apoi se vor folosi după necesităţi (formare de nuclee, roi artificiali, recuperarea unei familii orfane, etc.).Metoda are dezavantajul că fagurele clădit din care se taie fâşiile nu se mai recuperează.
Aceasta metoda simpla este metoda Miller si poate asigura tot necesarul de matci intr-o stupina de pana in 50 de familii de albine.Bineinteles numarul matcilor obtinute poate fi mult mai mare insa se presupune ca odata cu cresterea numerica a stupinei trebuie abordate alte cai. Alegem din stupina o familie cu performante mari,a carei matca ne-a multumit.La inceput,pentru apicultorul cu un numar mic de stupi,operatiunea nu poate da mari batai de cap.Din aceasta familie vom trage noi matci. Pregatim familia in felul urmator : scoatem toate ramele cu puiet si le distribuim in mai multi stupi , avand grija sa nu ridicam si matca odata cu ramele.Trebuie sa avem mare grija ca albinele sa nu fie intrate in frigurile roitului si sa aiba deja trase botci naturale. In familia astfel restructurata ,lasam toate ramele cu hrana , doua rame cu puiet gata de eclozionare, albinele acoperitoare si matca.
Pregatim rama de crestere,fig. 1, astfel : pe o rama goala (fara fagure) lipim de speteaza superioara 4-5 bucati de fagure artificial,triunghiulare cu baza de 5-6 cm.Lipirea fagurasilor artificiali o facem cu ceara topita ,in asa fel incat sa nu se desprinda de stinghia superioara. Pregatim stupul ca in fig. 2, asezand ramele dupa schema : de o parte si de alta a cuibului , faguri cu miere si polen ,in centru , fagure cu puiet capacit , rama de crestere , fagure cu puiet capacit .Daca consideram ca albina acoperitoare nu este indeajuns putem sa mai restrangem cuibul,scotand una dintre ramele cu hrana.In principiu fagurii ramasi trebuie sa fie acoperiti din abundenta cu albina.
Daca hranim stimulent cu 300-400 ml sirop pe zi,albinele vor incepe sa cladeasca fagurasii din rama de crestere.Datorita conditiilor create in cuib,adica miere si polen din abundenta,populatie numeroasa si compacta pe faguri,matca sesizeaza deficitul de puiet si insamanteaza rapid fagurasii nou crescuti.Acest lucru se intampla in 3-5 zile de la introducerea ramei.Cand cantitatea de oua este suficienta,ridicam aceasta rama si o introducem intr-o familie orfanizata complet.Aceasta familie are ca principal scop sa ia in crestere un numar cat mai mare de oua.Orfanizarea o facem astfel : identificam matca si impreuna cu cu fagurii cu puiet (capacit sau nu), o mutam intr-un alt corp. Toti fagurii ramasi in familia crescatoare vor fi scuturati de albine si controlati,pentru a nu ramane nici o celula cu puiet.
Pregatim rama de crestere,fig. 1, astfel : pe o rama goala (fara fagure) lipim de speteaza superioara 4-5 bucati de fagure artificial,triunghiulare cu baza de 5-6 cm.Lipirea fagurasilor artificiali o facem cu ceara topita ,in asa fel incat sa nu se desprinda de stinghia superioara. Pregatim stupul ca in fig. 2, asezand ramele dupa schema : de o parte si de alta a cuibului , faguri cu miere si polen ,in centru , fagure cu puiet capacit , rama de crestere , fagure cu puiet capacit .Daca consideram ca albina acoperitoare nu este indeajuns putem sa mai restrangem cuibul,scotand una dintre ramele cu hrana.In principiu fagurii ramasi trebuie sa fie acoperiti din abundenta cu albina.
Daca hranim stimulent cu 300-400 ml sirop pe zi,albinele vor incepe sa cladeasca fagurasii din rama de crestere.Datorita conditiilor create in cuib,adica miere si polen din abundenta,populatie numeroasa si compacta pe faguri,matca sesizeaza deficitul de puiet si insamanteaza rapid fagurasii nou crescuti.Acest lucru se intampla in 3-5 zile de la introducerea ramei.Cand cantitatea de oua este suficienta,ridicam aceasta rama si o introducem intr-o familie orfanizata complet.Aceasta familie are ca principal scop sa ia in crestere un numar cat mai mare de oua.Orfanizarea o facem astfel : identificam matca si impreuna cu cu fagurii cu puiet (capacit sau nu), o mutam intr-un alt corp. Toti fagurii ramasi in familia crescatoare vor fi scuturati de albine si controlati,pentru a nu ramane nici o celula cu puiet.
Dupa formarea familiei crescatoare si introducerea ramei cu fagurasii insamantati, albinele ramase fara matca vor lua in crestere ouale existente. Hranite suplimentar daca nu exista un cules de intretinere,vor trage mai multe botci pe fiecare faguras din rama cu oua,fig 3.Botcile pot fi recoltate dupa 9 zile de la introducerea fagurelui,avand grija ca intre depunerea oului si recoltare,sa nu treaca mai mult de 14 zile. Cele doua familii,furnizoare de material de crestere si doica pot fi folosite pentru producerea mai multor serii de botci prin adaugarea de albina tanara si hranind suplimentar.
Botcile recoltate inainte de eclozionarea matcilor se folosesc direct in familii,cand vrem sa schimbam matca,in roiurile nou formate sau mai bine le vom transfera in nuclee ,unde dupa eclozionare, matcile se pot imperechea.
Dupa cum vedeti,cu aceasta metoda se obtin matci destul de usor,fara a fi nevoie ca apicultorul sa aiba un bagaj consistent de experienta. Calitativ matcile obtinute prin metoda Miller sunt bune,fara a depasi prin performanta insa pe cele obtinute prin tranzvazare simpla sau dubla. Satisfactia de a produce aceste matci cu forte proprii,inca din anul doi de apicultura este insa asa mare,incat micile diferente nici nu mai sunt bagate in seama.
Transvazarea larvelor
Această metodă este folosită, datorită eficienţei, rapidităţăţii şi bunelor rezultate obţinute în urma aplicării ei, în stupinele mari şi majoritatea crescătoriilor comerciale de mătci şi are două variante: mutarea larvelor în botci fără hrană larvară, lăptişor (transvazare uscată sau simplă) şi mutarea larvelor în botci în care există lăptişor (transvazare umedă sau dublă).Pentru executarea lucrărilor este nevoie de rame de dimensiunea celor din cuib, cu lateralele groase (lăţimea de 20-30mm), prevăzute cu şanţuri în care vor intra şipcile cu botci. Acestea sunt prevăzute cu găuri în care vor intra picioruşele botcilor artificiale, suporţii pentru botci sau de care se vor lipi botcile confecţionate din ceară. Pe o şipcă de creştere se pot monta până la 14 botci. Într-o ramă de creştere se pot pune, la distanţe egale, 3 leaţuri cu botci. Distanţa dintre leaţuri (între 5 şi 8 cm) permite scoaterea si introducerea acestora cu uşurinţă în rama de creştere şi îngăduie albinelor să clădească botcile fără a fi înghesuite.
Apicultorii care doresc să obţină doar câteva mătci pe an pot folosi botcile din ceară. Acestea se confecţionează în felul următor: ceara se topeşte într-un vas, pe aburi sau într-un vas înconjurat de apă foarte caldă, ca să nu se ardă, apoi, cu un şablon de lemn sau de sticlă, se trece la confecţionarea botcilor.
Şablonul se construieşte din lemn de tei strunjit, are o lungime de 10cm, unul din capete este uşor rotunjit şi puţin conic, având un diametru de 8,5mm. Pentru scurtarea timpului necesar confecţionării botcilor, pe un suport pot fi montate mai multe şabloane (beţişoare) de acest fel. Alături de vasul cu ceară topită se pune un vas cu apă rece în care se introduce vârful beţişorului, să se umezească, astfel că ceara nu va adera de şablon. După ce ceara s-a topit, se cufundă în ea vârful beţişorului, de 3-4 ori. De fiecare dată când se introduce beţişorul în ceară se scufundă din ce în ce mai la suprafaţă astfel ceara de pe beţişor se îngroaşă sub formă de cupă. Când stratul de ceară de pe beţişor este destul de gros se scoate afară din ceară, se introduce în apa rece ca ceara să se întărească şi, învârtind beţişorul între degete, se detaşează începutul botcii, cupa. Când s-au strâns mai multe cupe, se lipesc cu ceară topită de suporturile de botci din lemn care apoi se montează pe şipcile port-botci. Ramele cu şipci se introduc pentru 24 de ore în familia doică, între ramele cu puiet. Ţinerea ramelor cu botci din ceară în familia de creştere face ca albinele să modeleze şi să cureţe aceste potiraşe, să le pregătească pentru primirea larvelor.
Botcile de ceară nu sunt potrivite pentru crescătorul de mătci ce lucrează în sistem comercial. Acesta foloseşte botci artificiale, din plastic, care se montează direct pe şipci prin intermediul unui picioruş sau a unui sistem de prindere format dintr-o altă piesă.Pentru a efectua transvazarea, apicultorul trebuie să folosescă o lanţetă de transvazare.În magazinele ce comercializează echipament apicol există o varietate de lanţete, inclusiv instrumente semi-automate de recoltare a larvei din celulă.
Transvazarea simplă (uscată) se realizează prin depunerea directă a larvelor în vârstă de cel mult 12 ore în botca artificială.Mutarea larvelor se face ridicându-se larva împreună cu o parte din lăptişorul care se află sub ele. După introducerea botcilor cu larve transvazate în familiile crescătoare albinele doici vor lua imediat în primire larvele transvazate şi le vor hrăni din abundenţă cu lăptişor. Procentul de acceptare de către albine a larvelor transvazate depinde de modul în care acestea au fost luate din celulă, dacă nu au fost rănite în timpul transvazării, dacă au fost luate cu destul lăptişor de matcă, dacă nu s-au deshidratat din cauza lipsei acestuia sau din cauza ţinerii, la transvazare, a larvelor în mediu uscat, abundenţa hranei în natură, dacă familiile doici au fost stimulate, etc. Pentru transvazarea simplă recomand lanţeta chinezească, prin folosirea acesteia operaţia de mutare a larvei desfăşurnându-se rapid, eficient şi cu deranj minim a larvei.Mai jos este prezentat graficul lucrărilor ce se execută pentru creşterea, în serii, a reginelor, folosind transvazarea simplă. În funcţie de data calendaristică aleasă pentru prima transvazare se stabileşte şi datele celorlalte lucrări, respectând zilele indicate.
Transvazarea dublă (umedă) se deosebeşte de prima transvazare prin faptul că larvele se pun în botci care conţin deja lăptişor sau un alt produs special preparat.
Pentru ca lăptişorul să aibă acelaşi conţinut specific cu al larvelor transvazate (larve în diferite stadii de dezvoltare sunt hrănite cu lăptişor diferit ca şi compoziţie, specific vârstei) şi acceptarea să fie, deci, mai bună, unii apicultori recurg la dubla transvazare: iniţial se face o transvazare simplă, uscată, iar după acceptarea larvelor, la 12-24 ore de la introducerea acestora în familiile crescătoare, larvele transvazate uscat se înlătură şi în locul locul lor se transvazează alte larve. În felul acesta larvele puse a doua oară în botci beneficieză încă de la început de lăptişor din abundenţă, specific vârstei, ceea ce permite obţinerea unor mătci de o calitate foarte bună. Pentru înlăturarea larvelor transvazate prima dată în botci recomand folosirea lanţetei germane, de metal, deoarece este rigidă şi permite luarea cu uşurinţă a larvei din lăptişor.
În crescătoriile comerciale sunt folosite doar botcile artificiale, din material plastic.După transvazare, ramele cu botci artificiale se introduc în familiile doici, familii orfanizate cu multe albine tinere, producătoare de lăptişor. Acestea vor lua în primire larvele din botci şi le vor hrăni din abundenţă cu lăptişor de matcă. În continuare larvele pot rămâne în aceste familii şi vor fi crescute în lipsa mătcii până la recoltare sau pot fi mutate în compartimente separate prin gratii Hanneman de cuibul famiilor cu matcă.În ziua a 10-a sau a 11-a de la transvazare botcile se recoltează din familiile crescătoare, se pun într-un incubator portabil (sau în lipsa acestuia într-o ladă frigorifică cu pereţii termoizolanţi, încălzită de la o pungă de cauciuc cu apă caldă) dacă nucleele sunt la distanţă mare de familiile crescătoare sau în bucăţi de burete prevăzuţi cu găuri în care vor intra botcile crescute, acoperiţi de o bucată de material textil pentru protejarea botcilor de acţiunea razelor solare, dacă nucleele sunt în imedata apropiere a familiilor crescătoare.
La introducerea botcilor nucleele se hrănesc cu sirop de zahăr în concentraţie 1:1 la care se adaugă Fumidil B pentru prevenţia nosemozei.La 16 zile de la introducerea botcilor în nuclee se recoltează mătcile, care se introduc în cutiuţe cu şerbet. Cutiuţele se aşează într-o ramă de stup ce este prevăzută cu suporturi din lemn. Rama se introduce mai apoi în banca de mătci (o familie orfană, cu multe albine tinere, ce hrăneşte şi îngrijeşte mătcile pentru o perioadă de timp, până ce acestea vor fi vândute sau folosite în stupină, după necesităţi). Albinele din banca de mătci se hrănesc din abundenţă cu sirop de zahăr şi turtă proteică iar săptămânal se introduce o ramă cu puiet căpăcit ca să existe, în permanenţă, albine tinere, producătoare de lăptişor de matcă.
Familia de prasila este aceea familie care doneaza ouale sau larvele ce vor deveni botci si ,in final,matcile de care avem nevoie.Deci familia de prasila este o familie recordista in stupiuna,care s-a evidentiat in cel putin doua sezoane consecutive prin comportment,productie,rezistenta la boli si toate celelalte caracteristici pe care trebuie sa le defineasca o familie si pe care dorim s-a o multiplicam in stupina noastra,Aceasta trebuie sa aiba asigurate toate conditiile pentru a furniza la timpul potrivit ouale sau larvele necesare producerii de matci indiferent de metoda de crestere aleasa de stupar.In familia de prasila se vor scoate toate ramele cu puiet necapacit si se vor da altor familii din stupina.Se tine cuibul strans si se va organiza in felul urmator:in stanga si dreapta cuibului sa existe cate o rama cu hrana,langa una din aceste rame se gaseste cel putin o rama cu pastura,iar in mijlocul cuibului,intre ramele cu puiet capacit.In mijlocul cuibului,intre ramele cu puiet capacit,se introduce o rama cu celule de lucratoare buna de semanat,stropita cu sirop,rama in care au mai fost crescute 2-3 generatii de puiet (tot aici putem monta cutia Jenter sau nicot).Se stimuleaza seara.Lipsa puietuluitanar si a oualor face ca,imediat ce albinele au toaletat rama introdusa in centrul cuibului,matca o seamna rapid.Peste 3 zile,in aceasta rama vom avea oua proaspete din ziua respectiva si oua de 2 si 3 zile.Varsta lor se deosebeste dupa pozitia oului pe fundul celulei.
Familia crescatoare are aceleasai calitati ca familia de prasila,urmand sa asigure ingrijirea si cresterea corespunzatoare a larvelor ce vor deveni matci.Acest lucru este posibil numai daca aici este simulata una dintre cele trei situatii ce determina o familie de albine sa creasca matci:
- Ridicarea matcii din stup declanseaza starea de orfanizare si albinele trag botci pentru redresarea situatiei;
- Mutilarea intentionata a matcii prin amputarea unui picior s-au reducerea suprafetei unei aripi determina limitarea pontei,iar albinele trag botci pentru inlocuirea matcii;
- Micsorarea artificiala a volumului cuibului si existenta in cuib a foarte multa albiona tanara si a hranei din abundenta,determina declansarea artificiala a frigurilor roitului si ,binenteles,a cresterii de botci.Familia destinata a creste matci primeste o atentie deosebita din partea apicultorului,fiind hranita din abundenta.Cuibul se tine strans.Toate aceste activitati au scopul de a aduce familia crescatoare in stare fiziologica de a putea incepe procesul de crestere a matcilor.
Cresterea matcilor- Ruttner
Manualul Apicultorului
