Miere de Mana

        Provine din aceeasi sursa cu cea extraflorala, mana fiind un produs obtinut indirect, prin intermediul unor insecte din categoria afidelor, psyllidelor, coccidelor, citadidelor si lachnidelor, care se hranesc cu sucurile plantelor si elimina apoi zaharurile de care nu mai au nevoie. Albinele culegatoare aduna aceste produse insa pierd foarte multa energie la un asemenea cules si sunt mai uzate decat cele care culeg nectar de flori.

   Pentru consumul uman mierea de mana are o valoare deosebita, continand multa inhibina (un bactericid foarte puternic) si saruri minerale (de 12,8-20 de ori mai bogata in saruri minerale decat cea florala), calciul si magneziul prezentand cel mai mare interes terapeutic intrucat organismul uman asimileaza mult mai bine aceste saruri prin alimentatia naturala decat prin administrarea sintetica.Dupa arborii de la care provine este de mai multe feluri: de stejar, de brad, de molid etc.

     Secretia manei e conditionata de o serie de factori printre care mentionam:

-   Factorii interni: factorii genetici ce se transmit fiecarei specii de insecte producatoare de mana;
-   Factorii externi: factorii meteorologici, solul, expozitia insorita, altitudinea ; 

- Factorii biotici: (pradatori, daunatori si paraziti). Pradatorii (veveritele, ghionoaiele, ciocanitoarele, pitigoii, sticletii, viespile, mustele etc.) decimeaza lachnidele in toate stadiile de existenta. Pe langa acesti aprigi dusmani, insectele producatoare de mana au si prietenii lor: furnicile de padure - care le protejeaza si le stimuleaza secretia de mana.

     Pe langa faptul ca mierea de mana nu este recomandata pentru iernare deoarece provoaca intoxicatii grave, degenerescenta si necroza, sunt cazuri cand, chiar pe timpul verii poate provoca multe neajunsuri. Atunci cand mana contine zaharuri neasimilabile si mai ales in anii secetosi, cand albinele sunt lipsite de pastura, albinele se pot intoxica datorita consumului sporit de miere de mana. Exceptie face mierea de mana de conifere, care contine procente ridicate de zaharuri digestibile, albinele de munte fiind obisnuite sa consume o astfel de hrana chiar si iarna.

     Mierea de mana contine inhibina, substanta cu o puternica actiune bactericida, iar procentul redus de glucoza si bogatia in dextrine si substante minerale o tin ani de zile in stare lichida. Totusi, uneori, mierea de mana este atat de vascoasa, incat nici nu mai poate fi extrasa din celule decat prin topirea fagurilor in cuptor, deasupra unor gratare, ori prin inmuiere cu apa calda si intercalarea intre acesti faguri a unor faguri goi gata claditi. Albinele iau din celule aceasta miere diluata si o intind in fagurii goi, dupa care acestia se scot si se extrag. (Wikipedia.com)

     Caracteristicile generale ale mierii de mană sunt foarte asemănătoare cu cele ale mierii florale.Totuşi, există unele diferenţe care trebuie să fie menţionate:

- Mierea de mană conţine o cantitate mai mare de minerale faţă de mierea florală;
- Culoarea este în mod obişnuit mai închisă (excepţie: mierea de mană galbenă de molid);
- Conductivitatea electrică este mai mare;
- Cristalizează mai uşor şi mai repede;
- Opalescenţa sa este mult mai intensă.

    Rotatia optica (polarizarea)

Mierea de mană, datorită conţinutului diferit de dextroză şi levuloză, dar mai ales datorită prezenţei unor zaharuri caracteristice, melezitoza şi erloza care sunt puternic dextrorotatorii, prezintă în general dextrorotaţie de diferite grade.

Continutul de zahar,mierea de mană conţine peste 18 % trizaharide (rafinoză, melezitoză etc.)

     Conţinutul de minerale este determinat prin cântărirea cenuşii rămasă după calcinarea mierii la temperatură înaltă. Normal, mierea nu conţine mai mult de 0,6% cenuşă, în timp ce în mierea de mană poate depăşi 1 %.Aciditatea (PH-ul), pH =5,9 – 7,8

   Compozitia mierii de mana: de fiecare dată când avem nevoie să înţelegem mai bine compoziţia unui anumit produs, trebuie să cunoaştem mai întâi, pe cât este posibil, originea sa.

Posibilele surse pentru mierea de mană: Abies alba (Brad); Accer campestre (Artar); Accer platanoides;Betula alba (Mesteacan); Corylus avellana (Alun);Fagus silvatica (Fag); Fraxinus excelsior (Frasin);Picea excelsa (Molid);Pinus silvestris (Pin);Populus nigra (Plop);Quercus robur (Stejar);Salix alba (Salcie);Ulmus campestris (Ulm).

-Carbohidraţi = 90 – 95 %:Glucoza,Fructoza (si aproape deloc zaharoza),Mierea de mana contine peste 18 % trizaharide (rafinoza, melezitoza etc.) Uleiuri esentiale,da arome specifice fiecarui tip de miere de mana.
- Proteine = 0,2 – 1,8 %
- Minerale, acizi organici, vitamine, etc. aprox. 5 %

    Este important sa stim ca mierea de mana contine mai multe minerale, mai multe uleiuri esentiale si o aroma mai puternica fata de celelalte tipuri de miere.Proprietatile farmacologice ale mierii de mana, actiuni, efecte proprietatile mierii de mana sunt asemanatoare cu cele obtinute din alte flori.Totusi, mai ales datorita bogatei sale compozitii in minerale si in bioflavonoide, mierea de mana are urmatoarele proprietati:

• Antiinflamatoare
• Antioxidant
• Stimuleaza regenerarea epiteliilor, endoteliilor si a membranelor celulare
• Depurativ
• Imunostimulant
• Laxativ
• Boli infectioase
• Afectiunile sistemului imun
• Boli bacteriene
• Bolile intestinului gros
• Boli legate de prezenta diferitelor toxine in organism
• Boli dermatologice
• Boli degenerative
• Boli legate de inflamatii

   Deci, trebuie sa retinem ca, mierea de padure sau de mana contine mult mai multe minerale decat celelalte tipuri, de aceea este frecvent recomandata in tratamentul spasmofiliei la adolescenti, rahitismului la copii si adolescenti, in osteoporoza si afectiuni articulare la adulti si varstnici. Mierea de padure este utila si persoanelor cu un sistem imunitar slabit.