Miere Poliflora

        Mierea poliflora rezulta din nectarul florilor mai multor plante,fiind o miere polivalenta, nici o planta nefiind predominanta.Cea monoflora sau uniflorala contine nectar recoltat de la o anumita specie. Din acest motiv, gustul si culoarea pot fi diferite. Este considerata o miere" complexa"deoarce uneste calitatile mai multor pecii de flori si arbori,fiind recomandata cel mai des pentru diferite afectiuni. Datorita compozitiei (zaharurisimple, glucoza si fructoza), este direct asimilabila. Mierea contine, in cantitati mici,vitaminele grupului B si vitamina C. De asemenea, mierea contine enzime : invertaza , amilază, catalază , acizi organici: lactic, gluconic, saruri minerale :fier, potasiu,calciu,fosfor. Mierea stimuleaza pofta de mâncare, faciliteaza digestia, imbunătăţeşte activitatea inimii, ficatului, creste procentul de hemoglobina din sange. Mierea este indicata in cazurile de anorexie, in special la copii. Mierea de albine este de asemenea un bun remediu contra oboselii fizice sau intelectuale.  

      Consumul de miere de albine poate prevenii tulburarile de crestere,demineralizarea oaselor.Are propietati antibacteriene si un continut de 3000Kcal/kg.       

    Datorita naturaletii sale, mierea de albine cristalizeaza in timp. Aceasta nu îi afecteaza calitatile. Daca se prefera lichida, se va incalzi moderat(max 40 gr), pe baie de apa.In primul rand, mierea este cel mai rapid si puternic energizant natural cunoscut. Substantele pe care le contine sunt extrem de usor de asimilat de catre organism, care primeste prin miere nu doar caloriile de care are nevoie, ci si mineralele, vitaminele si enzimele. Apoi, mierea este un puternic antiinfectios natural, care actioneaza asupra principalelor sisteme si aparate din organism, de la tubul digestiv si caile respiratorii pana la nivelul pielii si al mucoaselor. Acest produs al stupului este si un puternic stimulent al digestiei si al metabolismului, favorizeaza tranzitul intestinal, ajutand la eliminarea prompta a toxinelor din organism. Nu in ultimul rand mierea este utila in mentinerea echilibrului endocrin, ajutand la reglarea activitatii principalelor glande din corp producatoare de hormoni.

Indicatii terapeutice :

-         Cresterea imunitatii organismului datorita continutului de enzime vii, laptisor de matca, grauncioare fine de polen.

-         Se recomanda si in boli de inima, insomnie, crampe, constipatie, stari febrile.

-         Adjuvant in surmenajul fizic si psihic, dezinfectanta, antiseptica, diuretica, laxativa. 

Miere Floarea Soarelui

Mierea de floarea-soarelui - este cumva la polul opus fata de cea de tei?. Are proprietati tonice psihice si tonice generale, este afrodiziaca, stimuleaza imunitatea.

Floarea soarelui (Helianthus annuus) este o plantă anuală din familia Asteraceae, nativă din America. Este una din compozitele cele mai cultivate pentru seminţele bogate în ulei. Frunzele sunt mari, întregi, peţiolate, cordate. Tulpina se termină cu un singur calatidiu sau uneori tulpina este ramificată şi are mai multe inflorescenţe. Calatidiile sunt mari, cu receptaculul plan, având culoare galbenă. Seminţele sunt bogate în ulei, conţinând, fără coaja fructului, circa 55% ulei comestibil şi cu întrebuinţare industrială, de exemplu, la fabricarea săpunului. Turtele rămase ca reziduuri de la extragerea uleiului alcătuiesc un nutreţ concentrat, bogat în proteine brute şi digestibile. Fiind o apreciata planta melifera,floarea soarelui asigura, in perioada infloririii, 30-130 kg miere/ha.

        Mierea de floarea soarelui , are culoarea galben-aurie, cu un pronuntat miros placut, specific, si o dulceata inconfundabila.Culoarea acestui tip de miere variaza de la auriu la galben mustar. Are un gust fructat, unic. Se cristalizeaza foarte repede, formand o masa compacta.

In sedimentul sau granulele de polen pot ajunge si pana la 100%. Se cristalizeaza foarte repede, chiar in faguri si din acest motiv trebuie extrasa extrem de repede. Este utilizata in consumul casnic dar si pentru producerea de biscuiti si nugat.

Mierea de floarea-soarelui are efecte imunostimulente, dar si antiinfectioase directe, pentru ca in nectarul acestei plante, la fel ca si in glandele albinelor care il culeg, sunt prezente substante cu efect antibiotic.Aceasta miere este cea mai puternic energizanta (deoarece  floarea soarelui urmareste mereu soarele si capteaza multa energie solara), este singura care contine lecitina sub forma pura.

Indicatii terapeutice:
- dezvoltarea intelectului si intarirea memoriei
- efecte imunostimulente
- guturai
- dureri de gat
- astm bronsic
- boli de stomac

 Mierea de floarea-soarelui contine vitamina p si este recomandata persoanelor care au o activitate circulatorie proasta. Regleaza hipo si hipertensiunea si este indicata celor care au probleme de circulatie sangvina si o memorie deficitara.

Contraindicatii: consumul de miere este contraindicat pentru toti bolnavii la care este necesara limitarea glucidelor sau care au o hipersensibilitate fata de miere. Nu se recomanda celor cu tulburari glicoregulatorii sau cu diabet zaharat, precum si celor cu insuficienta pancreatica exocrina.

Miere Salcam

       Mierea de Salcam este cunoscuta si folosita din vremuri stravechi ca avand proprietati benefice asupra sanatatii, deoarece este un aliment ce contine elemente nutritionale de care organismul are nevoie pentru dezvoltare si refacere.Mierea de salcam este asimilata foarte usor de organism, oferind energie si substante bioactive si nutritive. Calitatile acesteia se cunosc din antichitate. Mierea de salcam a fost numita hrana vie.Este cea mai limpede miere ce se recolteaza la noi in tara,iar datorita gustului fin,este preferata de majoritatea oamenilor,pentru indulcirea diferitelor alimente si bauturi.Salcâmul (cf. turc. salkâm) (Robinia pseudacacia, familia Leguminosae) este un arbore melifer, cu tulpina înaltă, până la 25-30 de metri şi ramuri spinoase rare, fiind aclimatizat în Romania. Provine din continentul nord-american. Creşte spontan pe aproape orice tip de teren. Are capacitatea de a fixa azotul din atmosferă, iar seminţele îşi păstrează mulţi ani capacitatea de germinare. Are frunze compuse şi flori albe, în ciorchine, puternic mirositoare, iar fructele sunt păstăi aplatizate, brun roşcate. Înfloreşte primăvara târziu, în luna mai-iunie. Face parte din categoria arborilor cu lemn de esenţă tare, deosebit de rezistent la umezeală. Lemnul este utilizat pentru lucrări amplasate în aer liber, stâlpi de gard, construcţii diverse, în industria navală şi pentru fabricarea parchetului. Florile au întrebuinţare în farmacia naturistă. Scoarţa salcâmului conţine fitotoxine.

     Producţia de nectar la salcâm este de 1-4 mg/floare, cu un conţinut de zahăr de 40-70%. Secreţia nectarului începe în jurul temperaturii de 10oC, este maximă între 20-30oC, scade treptat la temperatura de 35oC, după care încetează complet. Sporul mediu zilnic este de circa 4 kg miere/familie, cu variaţii între 0,5-12 kg/familie. La un cules se realizează 10-25 kg miere extrasă/familie. Arborii răzleţi produc 1100-1700 kg miere/ha, cei din masiv 900-1500 kg miere/ha, iar plantaţiile tinere doar 300-700 kg miere/ha. 

    Mierea de Salcam contine vitaminele B1, B2, B6, B12, enzime, compusi aromatici, fitohormoni, acizi organici (lactic, malic, oxalic, citric), flavoane, flavonoide, dextrina, compusi ai azotului.Mierea de salcam are un continut in fructoza mai mare decat al celorlalte tipuri de miere (41,7%) si contine 10% zaharoza si maltoza si 34,7% glucoza, avand pH-ul 4. In total, mierea de salcam contine 435 substante mierea de salcam este monoflora, fiind culeasa in marea majoritate de la o singura specie de planta, din salcam.

      Mierea de Salcam are un gust placut, dulce, este vascoasa si fluida si nu prezinta semne de cristalizare cand este proaspata. Cristalizarea este un proces natural si depinde de raportul dintre glucoza si fructoza din componenta mierii si de temperatura mediului. Datorita unei cantitati mari de fructoza, aceasta nu se cristalizeaza decat dupa un an si jumatate doi ani, dar nici atunci in totalitate.Mirosul este specific. Trebuie sa tinem cont insa, ca mirosul pronuntat de salcam este un semn al falsificarii mierii prin introducerea unei infuzii de flori de salcam.Retineti! Mirosul pronuntat de salcam este un semn al falsificarii mierii prin introducerea unei infuzii de flori de salcam.

Indicatii terapeutice:

     Principala calitate a mierii de salcam este aceea,de calmare a tusei, este antiseptica si este folosita in tratamentul asteniei si nevrozelor. Aceasta mai este recomandata in:

-este un calmant care linisteste organismul;

-combate cu succes insomnia;

-are o actiune usor laxativa si antiseptica;
-antidiareica si diuretica;

-inlatura starea de voma;

-este un bun expectorant;

-limpeszeste vocea (in caz de raguseala);

-este indicata in cazul anemiilor. 

-ajuta la eliminarea substantelor toxice din ficat si rinichi;

-combate si calmeaza tusea.

Miere Tei

            Teiul sau Tilia, este genul cecuprinde aproximativ 30 de specii de arbori, nativi zonelor temperate a emisferei nordice, în Asia (unde majoritatea diversităţii speciilor este găsită), Europa şi estul Americii de Nord.Speciile de Tei constau în copaci foioşi, teiul cu frunza mare (fluturesc); teiul cu frunza mică (pucios); teiul argintiu sau teiul alb., ajungând de la 20 la 40 m înălţime, cu frunze străbătute de nervuri şi anvergura de 6-20 cm şi flori cu sămânţă dicotiledonată, teiul pucios (roşu, de deal) cu frunze mici, pe faţa de deasupra de o coloraţie verde-închis, cu florile mărunte, albe-gălbui şi mirositoare, cu fructele ca nişte mărgeluşe ruginii, înfloreşte în iunie-iulie. Numărul exact de specii este incert deoarece multe dintre ele hibridizează spontan, atât în sălbăticie cât şi cultivate.
     Cantitatea de miere produsă la hectar este de 940 kg la teiul argintiu şi 460 kg la teiul pucios. Prima specie care înfloreşte este teiul cu frunza mare, urmează teiul pucios la 10-16 zile şi apoi la 20-22 zile faţă de teiul cu frunza mare, înfloreşte teiul argintiu.Durata de înflorire a celor trei specii luate împreună este în medie de 30 zile. Toate soiurile de tei din ţara noastră sunt melifere, dar sunt şi ani în care - mai ales teii din pădurile situate în regiunile de stepă - nu secretă nectar. Cea mai răspândită specie de tei este teiul alb, care înfloreşte în iunie şi este cel mai căutat de albine. Uneori secreţia este atât de mare încât în lumina soarelui nectarul apare ca o picătură de rouă. Pe anterele florilor se găseşte puţin polen, fapt pentru care ele nici nu sunt cercetate de albine. S-a observat că secreţia de nectar la tei este mai abundentă dimineaţa şi seara. În ţara noastră, teiul înfloreşte la un interval de cea. 20-25 zile după înflorirea salcâmului. Spre deosebire de salcâm, culesul de tei este de durată mai lungă, în special în pădurile formate din mai multe varietăţi. În ceea ce priveşte secreţia de nectar, teiul este capricios. Acolo unde factorii locali favorizează o mai mare umiditate a aerului, secreţia de nectar se menţine, aşa cum se întâmplă în nordul Dobrogei şi în regiunile limitrofe, unde teiul dă producţii aproape constante în fiecare an. Culesuri slabe în unii ani sau lipsa culesului sunt din cauza condiţiilor de timp neprielnice primăvara, când se formează mugurii florali şi mai ales dacă timpul este neprielnic în timpul înfloritului. Dacă teiul înfloreşte pe timp ploios, nectarul este diluat, dacă nu complet spălat din cauza florilor care sunt deschise. Culesul de tei nu este întotdeauna asigurat, chiar când înfloritul este foarte bogat, din cauza slabei secreţii a nectarului. Intensitatea înfloririi variază la tei de la un an la altul. De asemenea, precipitaţiile atmosferice din anul precedent determină cantitatea florilor şi a nectarului în anul respectiv. Aceasta constituie aşa-numita periodicitate a teiului. Ca la oricare altă specie, şi la tei s-a constatat că după o înflorire abundentă urmează o alta mai puţin intensă. Un pericol mare pentru tei îl constituie îngheţurile de primăvară, când sunt distruşi mugurii florali. La fel, ploaia sau frigul în timpul înfloririi compromit culesul. După constatările făcute de cercetători şi apicultorii, în afară de condiţiile atmosferice, o influenţă mare asupra secreţiei de nectar o au şi condiţiile de creştere a teiului, varietatea lui, poziţia ramurilor înflorite faţă de coroană, solul, relieful, desimea plantaţiei etc. Astfel, teiul crescut în zona de cernoziom are o secreţie de nectar mai abundentă (27,5 mg la o floare) decât teiul crescut pe sol argilos (22,43 mg). Teiul cu frunza mare produce mai mult. nectar (11,5 mg) decât cel cu frunza mică (7,46 mg). Teiului îi prieşte mai mult în locurile deschise decât în locurile umbrite; crescut în defrişări de păduri (în al doilea an de la defrişare) secreţia de nectar a fost de 11,54 mg faţă de 4,37 mg cât a dat în locuri umbrite. Aşezarea florii în coroană este un alt element ce condiţionează producţia de nectar. Pe timp de secetă florile îndreptate spre nord dau mai mult nectar (7,5 mg) decât cele aşezate spre sud (6,4 mg). Situaţia se inversează însă după o ploaie când dau mai mult nectar (10,6 mg) florile îndreptate spre sud decât cele îndreptate spre nord (6,00 mg).

     Doar în lipsa nectarului albinele adună şi polen. Florile sunt mici, de culoare galbenă-verzuie, cu o aromă caracteristică ce se răspândeşte departe.Cele mai mari masive (5456 ha de tei, din cea. 3100 ha valorificabile) sunt în jurul Snagovului (masivul Lipia, Bojdoni, Ciofliceni), la sud de Bucureşti (Mihai Bravu, Comana, Călugăreni), lângă Titu (Vânătorii Mici, Cernica, Căscioarele, Cosoba-Rîioasă etc.).Masivul de tei din Moldova este cel mai important, pentru că asigură culesuri constante, dând posibilitatea realizării unor producţii mari de miere. Cele 15343 ha (din totalul de 19000 ha) valorificabile din regiunea Iaşi sunt folosite de apicultori numai parţial.In Dobrogea de nord (Babadag, Isaccea, Niculiţel, Tulcea), care în totalitatea lui ocupă o suprafaţă de peste 15 000 ha. În general, teiul poate ajunge până. la vârsta de 200-250 ani.Masivul de tei din Banat totalizează o suprafaţă de 11600 ha (tei 5754 ha), teişuri întinse aflându-se la Reşiţa, Oraviţa, Lipova, Deta, Bozovici, Moldova nouă.

      Mierea de Tei preia din calitatile de exceptie ale florilor din care provine, are calitati linistitoare fiind prescrisa si in afectiunile sistemului nervos si in insomnii, fiind un bun si natural sedativ nervos,dar si afectiunile aparatului respirator precum bronsitele sau chiar tuberculoza.

      Mierea de Tei este trecuta in categoria celor mai bune si celor mai apreciate sorturi de miere, bogata in vitamine (mai ales vitamina B1 thiamina) si aminoacizi, in sedimentul ei granulele de polen ajungand pana la 70-80 % .Mierea de tei este mierea produsa de albine din nectarul florilor de tei(tilia).Este o miere destul de deschisa la culoare,cu reflexe verzui.Aroma placuta, aminteste de florile de tei.De altfel,se atribuie mierii de tei proprietetile medicinale ale plantei de origine.Cristalizeaza destul de repede la rece.

        Indicatii terapeutice:

       Mierea de tei este recomandata pentru: 

- bun remediu impotriva oboselii, stresului si un calmant al sistemului nervos, are un efect linistitor, ajuta in tratarea insomniilor;

- utilizata frecvent in tratarea crampelor, a bolilor renale;

- anti-microbian si anti-inflamator, ajuta in tratamentul guturaiului, a răcelii, tusei si a   iritatiilor gatului,  laringita, bronsita, traheita;

- bun mijloc profilactic si remediu in pneumonii, astm bronsic, stari nervoase, tuberculoza;

- foarte bogata in vitamine, cu predilectie vitamina B1 (thiamina) si aminoacizi estentiali;

- bun fortifiant pentru cord;

- actioneaza favorabil în ranile purulente si in arsuri.

Legea Apiculturii

Legea apiculturii nr 89/1998, publicata in Monitorul Oficial nr 170/30.04.1998

Capitolul 1 - Dispozitii generale

Art. 1In Romania cresterea albinelor este o indeletnicire traditionala a populatiei si constituie, prin rolul sau economic, ecologic si social, o parte a avutiei nationale.

Art. 2Ministerul Agriculturii si Alimentatiei impreuna cu Ministerul Apelor, Padurilor si Protectiei Mediului sprijina activitatea apicola, in scopul protejarii albinelor, cresterii numarului si productiei familiilor de albine, al valorificarii superioare a resurselor melifere si a produselor apicole.

Capitolul 2 - Conservarea, dezvoltarea si valorificarea fondului melifer

Art. 3(1) Ministerul Agriculturii si Alimentatiei contribuie, prin masuri adecvate, la imbunatatirea bazei melifere in cadrul fondului funciar.
(2) Ministerul Apelor, Padurilor si Protectiei Mediului asigura, prin masuri adecvate, prevazute la amenajamentele silvice, protejarea resurselor melifere din cadrul fondului forestier national.

Art. 4
Autoritatile administratiei publice locale, pe terenurile pe care le au in administrare, in scopul imbunatatirii resurselor melifere vor folosi cu prioritate, la plantarea terenurilor improprii pentru agricultura, a rapelor, a marginilor de drumuri, a spatiilor verzi, arbori, arbusti si alte plante ornamentale care prezinta si interes pentru apicultura.

Art. 5Apicultorii care amplaseaza stupine in pastoral sau la iernat sunt obligati sa anunte autoritatile administratiei publice locale, in a caror raza teritoriala se afla, locul, perioada, numarul familiilor de albine, precum si adresa detinatorului de stupi.

Art. 6
(1) Polenizarea dirijata a culturilor agricole entomofile cu ajutorul albinelor se realizeaza pe baza de contracte incheiate intre proprietarii familiilor de albine si detinatorii de culturi.
(2) Costurile prestatiei de polenizare se stabilesc prin negociere intre parti.

Art. 7(1) Autoritatile administratiei publice locale, precum si regiile autonome, cu profil agricol sau silvic, vor asigura apicultorilor vetre de stupina temporare sau permanente, pe baza autorizatiei eliberate de catre Comisia de baza melifera si stuparit pastoral.
(2) Vetrele de stupina pot fi atribuite in judetul de domiciliu al apicultorului sau in alte judete.
(3) Instalarea stupinelor pe vetre permanente si de valorificare a culesurilor se va face astfel incat sa se asigure protectia populatiei si a animalelor.

Art. 8
(1) Suprafetele de teren atribuite pentru vatra de stupina se acorda in functie de marimea stupinei, in locuri accesibile mijloacelor de transport, si nu vor fi mai mici de 5 mp pentru fiecare familie de albine.
(2) Durata atribuirii si conditiile de folosire a acestor terenuri, precum si obligatiile partilor se stabilesc prin contracte care se incheie intre beneficiari si detinatorii terenurilor.

Art. 9
In scopul conservarii fondului genetic apicol si melifer si al producerii materialului biologic si semincer, Ministerul Agriculturii si Alimentatiei si Ministerul Apelor, Padurilor si Protectiei Mediului pot infiinta rezervatii naturale in zone bioapicole caracteristice.

Art. 10(1) Reteaua sanitar-veterinara de stat asigura asistenta de specialitate in conformitate cu programul national sanitar-veterinar privind apararea sanatatii animalelor.
(2) Diagnosticarea, tratamentul si eliberarea medicamentelor folosite in combaterea varroozei albinelor se fac prin reteaua sanitar-veterinara, costul acestora fiind suportat din bugetul Ministerului Agriculturii si Alimentatiei.

Art. 11
Ministerul Agriculturii si Alimentatiei, Ministerul Apelor, Padurilor si Protectiei Mediului, precum si autoritatile administratiei publice locale asigura masurile necesare pentru prevenirea intoxicatiilor la albine, datorate actiunilor de combatere a bolilor si daunatorilor din culturile agricole, vitipomicole, din fondul forestier etc., potrivit reglementarilor legale in vigoare.

Capitolul 3 - Cercetarea stiintifica si pregatirea personalului tehnic pentru apicultura

Art. 12
(1) Ministerul Cercetarii si Tehnologiei, Ministerul Educatiei Nationale, Ministerul Agriculturii si Alimentatiei, precum si alte institutii publice, impreuna cu Asociatia Crescatorilor de Albine din Romania, vor asigura, prin institutele de cercetare-dezvoltare, ameliorarea continua a rasei autohtone de albine si a speciilor de plante nectaro-polenifere.
(2) Institutiile prevazute la alin. (1) exercita masurile necesare pentru dezvoltarea cercetarii stiintifice, in vederea obtinerii de produse chimice selective in combaterea bolilor si a daunatorilor din apicultura si silvicultura, care sa asigure protejarea albinelor.
(3) Societatile comerciale "Institutul de Cercetare-Dezvoltare pentru Apicultura" - S.A. si "Complexul Apicol" - S.A., precum si alte unitati de profil asigura elaborarea tehnologiilor necesare pentru pastrarea, conditionarea, prelucrarea si diversificarea produselor apicole care fac obiectul consumului intern si al exportului, in vederea incadrarii acestora in parametrii de calitate prevazuti de normele comunitare.

Art. 13
Ministerul Agriculturii si Alimentatiei, Ministerul Educatiei Nationale si Asociatia Crescatorilor de Albine din Romania vor lua masuri pentru pregatirea si perfectionarea personalului din apicultura, precum si pentru intensificarea activitatii de mediatizare din acest domeniu.

Capitolul 4 - Stimularea producatorilor agricoli

Art. 14Asociatia Crescatorilor de Albine din Romania, prin Societatea Comerciala "Complexul Apicol" - S.A., precum si alte societati comerciale de profil autorizate asigura aprovizionarea crescatorilor de albine cu material biologic, stupi, subansambluri, unelte si utilaje, biostimulatori, medicamente de uz apicol, faguri artificiali, precum si achizitionarea de la producatori a produselor apicole oferite.

Art. 15
Mierea de albine destinata comertului intern si exportului este scutita de taxa pe valoarea adaugata.

Art. 16Producatorii apicoli beneficiaza, totodata, si de urmatoarele facilitati:
a) acordarea de credite cu dobanda subventionata de la bugetul de stat pentru procurarea de stupi si familii de albine, unelte si utilaje apicole, precum si pentru retehnologizarea capacitatilor de productie existente;
b) scutirea de la plata impozitului pentru mijloacele de transport specializate in transportul stupilor;
c) asigurarea, pentru familiile de albine inscrise in registrul agricol, de biostimulatori furajeri si medicamentosi la nivelul a 5 kg zahar/familie de albine, pe baza unor recepturi autorizate, subventionate in proportie de 50% de la bugetul de stat;
d) in fondul forestier, amplasarea gratuita a stupilor in pastoral pentru valorificarea surselor nectaro-polenifere.

Art. 17
Veniturile realizate din practicarea apiculturii sunt scutite de impozit.

Capitolul 5 - Asociatia Crescatorilor de Albine din Romania

Art. 18
(1) Asociatia Crescatorilor de Albine din Romania este organizatia profesionala si autonoma a apicultorilor din Romania, cu personalitate juridica si patrimoniu propriu, care isi desfasoara activitatea potrivit reglementarilor legale in vigoare si statutului sau.
(2) Asociatia reprezinta apicultorii si interesele acestora la toate nivelurile.

Art. 19
(1) Patrimoniul Asociatiei Crescatorilor de Albine din Romania, alcatuit din bunuri mobile si imobile, constituie proprietate privata si este ocrotit de lege.
(2) Bunurile imobile ale asociatiei sunt indivizibile si nu pot fi impartite intre membrii organizatiei sau intre organizatiile asociate.
(3) Constructiile realizate pe terenurile prevazute la alin. (1) pot face obiectul ipotecarii si executarii silite, urmand ca regimul juridic al terenului sa fie reglementat prin contract civil intre proprietarul terenului si noul proprietar al cladirii.

Art. 20
In termen de 90 de zile de la publicarea prezentei legi in Monitorul Oficial al Romaniei, Regulamentul privind organizarea stuparitului pastoral in Romania va fi reactualizat. Totodata, vor fi elaborate norme metodologice orientative privind polenizarea culturilor agricole entomofile cu ajutorul albinelor.

Art. 21
Institutul International de Tehnologie si Economie Apicola al Federatiei Internationale a Asociatiilor de Apicultura - APIMONDIA functioneaza in conformitate cu prevederile Decretului nr. 370/1970, publicat in Buletinul Oficial, Partea I, nr. 97 din 3 august 1970, si a regulamentului propriu de organizare si functionare.

Capitolul 6 - Dispozitii finale

Art. 22Incalcarea dispozitiilor prezentei legi si a reglementarilor adoptate in aplicarea acesteia atrage raspunderea disciplinara, administrativa, civila sau penala, potrivit legii.

Art. 23In cazul sanctiunilor contraventionale se aplica dispozitiile Legii nr. 32/1968 privind stabilirea si sanctionarea contraventiilor.

Art. 24
La data intrarii in vigoare a prezentei legi se abroga orice alte dispozitii contrare.

Aceasta lege a fost adoptata de Camera Deputatilor in sedinta din 23 martie 1998, cu respectarea prevederilor art. 74 alin. (2) din Constitutia Romaniei.

Despre apicultura

     Apicultura (din lat. apis care înseamnă albină) este o ramură a zootehniei care studiază biologia şi tehnologia creşterii şi exploatării albinelor, în scopul obţinerii de producţii agricole ridicate şi a sporirii producţiei de seminţe la plantele agricole entomofile. Datorită particularităţilor biologice specifice, albinele furnizează omului importante produse cum ar fii: miere; polen; propolis; ceara.Iar prin acţiunea de polenizare încrucişată a plantelor entomofile asigură însemnate sporuri de producţie la multe culturi agricole.

       Apicultura, ca ramură de producţie agricolă, a constituit încă din antichitate o îndeletnicire apreciată de către societatea umană, iniţial pentru produsele obţinute (miere, polen, lăptişor de matcă, propolis, ceară şi venin de albine), iar ulterior, inclusiv în prezent, pentru contribuţia pe care aceste insecte o au la creşterea recoltelor de fructe, legume şi seminţe, prin polenizare cat si ca un factor ecologic al mediului ambiant.

       În prezent, România se situează printre ţările cu o apicultură bine dezvoltată, această situaţie fiind o consecinţă a efectivelor însemnate de familii de albine de care dispunem, a cantităţii de miere obţinută, a diversificării producţiei apicole şi a rezultatelor activităţilor de cercetare ştiinţifică şi de pregătire a specialiştilor.Mierea este principalul produs al apiculturii, apreciat atât pentru însuşirile sale nutritive, cât şi pentru efectele sale terapeutice.S-a constatat că mierea de albine este unul din produsele cele mai complexe din punct de vedere biologic, în compoziţia căreia s-au descoperit substanţe foarte importante pentru organismul uman.    Vitaminele care se regăsesc în miere sunt: B1, B2, B3, B4, B5, piridoxina (vit. B6), cianocobamida (vii Bl2), acizi foliei, acid ascorbic (vit. C), vitamina A, vitamina D, tocoferol (vit. E) şi urme de vitamina K. Aceste vitamine sunt în cantităţi foarte reduse. De aceea, pentru satisfacerea necesarului de vitamina C exclusiv din consumul de miere, ar fi necesar un consum zilnic între 2,5 - 3 kg miere.

   Mineralele care se regăsesc în miere sunt: calciu, cupru, fier, magneziu, mangan, fosfor, potasiu, sodiu, zinc etc., acestea variază între 0,25-0,50 %, maxim pentru mierea de flori şi până la maxim 0,85 % pentru mierea de mana(mana fiind un produs obtinut indirect, prin intermediul unor insecte din categoria afidelor, psyllidelor, coccidelor, citadidelor si lachnidelor, care se hranesc cu sucurile plantelor si elimina apoi zaharurile de care nu mai au nevoie). Pentru asigurarea necesarului zilnic de minerale exclusiv din consumul de miere, ar fi necesar un consum între 0,5  1,5 kg miere.

   Mierea este alcătuită în principal din glucide şi apă. Cele mai multe sortimente de miere au aproximativ 82,4 % glucide şi 17,1 % apă.Glucidele preponderente sunt fructoza (38,2 %) şi glucoza (31,3 %) care sunt hexoze, ce pot fi absorbite cu uşurinţă de către organism. Alte glucide prezente în miere sunt: maltoza (7,3 % în mierea de nectar şi respectiv 10,3 % în mierea de mană) care este o diglucidă compusă din două molecule de glucoză, zaharoza (max. 5 % în mierea de nectar şi respectiv max. 10 % în mierea de mană) este o diglucidă compusă dintr-o moleculă de glucoză şi una de fructoză.Celelalte glucide identificate sunt în cantităţi mai reduse (izomaltoza, turanoza, maltuloza, nigeroza, leucroza, metezitoza, erloza, kestoza etc), dar acestea nu se regăsesc niciodată toate împreună (Crane E., 1980). Ca aliment mierea este o sursă de carbohidraţi, uşor digestibilă, naturală şi care furnizează rapid energie.Mierea este un aliment puternic energetic - 310 calorii/100 g şi ocupă un volum redus. Se ştie că 1 kg miere echivalează cu 3 l de lapte, 30 banane, 50 ouă sau 12 kg carne.

  Pe lângă gustul său plăcut şi compoziţia sa nutritivă, mierea are şi o serie de proprietăţi, umiditatea scăzută constituie o parte importantă din sistemul care protejează mierea de atacul microorganismelor. Natura hiperosmotică a mierii (datorită conţinutului ridicat de glucide şi scăzut de apă) inhibă creşterea şi dezvoltarea bacteriilor şi a drojdiilor prin deshidratarea şi omorârea acestora.Aciditatea ridicată a mierii joacă de asemenea un rol important în sistemul de prevenire a creşterii bacteriilor. PH-ul mierii poate varia între 3,2 - 4,5 (cu o medie de 3,9) fiind impropriu atacului majorităţii bacteriilor.

   Prin definiţie, mierea este un produs în întregime natural care nu conţine nici aditivi, nici substanţe conservante. Data indicată pe borcane este un indice de prospeţime, mierea poate fi conservată timp de mai mulţi ani, păstrându-şi aroma şi calităţile gustative iniţiale. Conform legislaţiei europene, simplul cuvânt "miere" pe ambalaj este suficient pentru a asigura consumatorul că produsul este 100 % natural.


Aprecierea calitatii unei familii de albine se poate face usor daca urmarim:


- Prolificitatea matcii - Este unul din factorii principali care determina puterea uneii familii. Matca trebuie sa depuna un numar mare de oua ,aproximativ 150000-180000 oua in decursul unui sezon.Prezenta masiva a ramelor cu puiet este un indiciu clar. Felul depunerii si repartizarea puietului pe rame pot spune ceva despre calitatea matcii. O matca trebuie sa fie activa pentru ca ea reprezinta viitorul unei familii. Nu degeaba se spune ca matca da tonul. Exemplu : prin schimbarea unei matci, intr-o anumita perioada de timp stupul se va transforma, calitatile matcii fiind transmise la descendenti.
- Rezistenta la iernare - Sunt familii de albine care pe langa faptul ca sunt ingrijite bine de apicultor, au un fel al lor de a trece mai usor prin iarna. De aceasta insusire trebuie sa se tina seama, pentru ca iernile noastre sunt destul de lungi(120-150 zile). Parametrii luati in calcul sunt : mortalitatea albinelor, consumul de hrana. Bineinteles se vor prefera familii cu o mortalitate redusa si un consum mai mic de miere.
- Blandetea albinelor - Se stabileste prin urmarirea lor in momentul cand se executa o anumita lucrare. Daca la deschiderea stupului albinele stau linistite, nefiind nevoie de mult fum, totul este in regula si o sa stim ca am dat peste o familie buna.
- Rezistenta la boli - In aceasta directie felul de a reactiona al albinelor la boli si daunatori este diferit. Sunt familii cu un instinct mai mare de a pastra curatenia in stup. Acestea trebuie alese! Prin comparatie, se intampla ca la oameni. O casa mai curata - un spatiu cu mai putini factori agresivi externi.
- Harnicia la cules - Familiile mai harnice isi incep activitatea la primele ore ale diminetii, au un numar mare de zboruri pe zi, iar seara isi continua activitatea pana mai tarziu. De obicei, un urdinis aglomerat de la primele ore ale diminetii reprezinta o dovada.
- Productia de miere - Este indiciul principal! O familie care la sfarsitul sezonului activ si-a asigurat rezervele de hrana si a dat o mare cantitate de miere marfa,este valoroasa. Bineinteles ca pentru stuparii incepatori care vor sa-si achizitioneze familii de albine, numai unele dintre indiciile asupra calitatii materialului biologic sunt relevante. Exista diferente pentru  cantitatea de miere ,intre stuparitul stationar pe vatra si stuparitul in sistem pastoral.
Un sfat : participarea la aceste operatiuni a unui stupar cu experienta este de preferat ! Nu incercati sa faceti totul singuri. Sigur veti gasi oameni cu suflet si pasiune, care prin ajutorul pe care vi-l vor da o sa faca, ca succesul actiunii sa fie asigurat.
   Stupina stationara - se bazeaza pe amplasarea stupilor in mai multe locatii (cate 30-35 buc./vatra), cu o distanta de 5-6 km. intre ele. La un numar de 300 de stupi sunt necesare 8-10 locatii, legate intre ele de drumuri practicabile si dispuse astfel incat numarul de km. facuti cu masina sa fie cat mai mic. Aceste locatii se inchiriaza de la diversi propietari si vor trebui sa asigure culesul necesar albinelor. Uneltele si utilajele vor fi folosite in comun pentru tot numarul de familii. Un alt obiectiv este construirea unei baze centrale pentru depozitarea si prelucrarea produselor.
Iarna familiile de albine pot fi gazduite pe o singura vatra, pentru ca supravegherea sa fie facuta mai usor si cheltuielile sa se reduca. Existenta a 1-2 mijloace de transport constituie o necesitate.
    Stupina "pastorala" - Este un alt sistem care se practica atat in tarile U.E cat si in America. Albinele sunt deplasate in pastoral cu diverse mijloace de transport (camioane, tractoare, tren, pavilioane), urmand ca in pauzele dintre "expeditii" sa fie cantonate pe 2-3 vetre. Sistemul expus cere o investitie si o implicare maxima, devenind rentabil la un numar de peste 300 de familii, dat fiind cheltuielile mari cu transportul.
    O alta intrebare la care trebuie sa raspundem este aceea, unde sunt granitele dintre amatori, semiprofesionisti si profesionisti :
Amatori - obiectivul principal este obtinerea de produse apicole care sa acopere necesarul pentru familie si eventual obtinerea unui profit. Potrivit normelor, se considera amator stuparul care are 1-100 familii de albine. De obicei acest stuparit se caracterizeaza prin urmatoarele : volum de munca mediu(la sfarsit de saptamana) ; materialul genetic (roiuri,matci) se obtine prin mijloace propii ; apicultorul are o alta munca de baza.
Semiprofesionisti - numarul de familii este de 100-300 buc, volumul de munca 1200-1300 ore/an, materialul genetic se cumpara de la unitatile specializate, se poate practica o apicultura moderna prin mecanizarea lucrarilor, se prelucreaza primar unele produse ale stupului etc. Afacerea este o afacere de familie fiind folosita munca membrilor ei.
Profesionisti - Se pot considera stuparii care detin peste 300 de stupi, un numar optim fiind undeva spre 600 de buc. Aici lucrurile se schimba radical, stuparitul pastoral fiind absolut necesar. Numarul de ore munca/an creste dramatic, fiind necesara angajarea de muncitori sezonieri. Pentru o mai buna reprezentare se cere ca functionarea stupinei sa se faca sub forma unei societati comerciale.
    Aderare Romaniei la U.E deschide noi orizonturi apiculturii in general si apicultorilor in special. Penetrarea pietei U.E se face mult mai usor, subventiile vor fi prezente si totul o sa intre pe un fagas normal.Ingradirile privind calitatea produselor, cerintele in domeniul veterinar-apicol, mediul concurential, nu trebuie sa sperie pe nimeni. Se schimba conditiile de functionare intr-un mediu economic, dar se schimba si generatiile de apicultori, care vor deprinde altfel de comportamente economice. Un singur gand trebuie sa va calauzeasca : nu ratati oportunitatea oferita de apicultura, pentru ca in acest domeniu se poate face o treaba buna si bani frumosi !