luni, 28 martie 2011

Miere de Manuka

     Un tratament naturist deosebit de eficient pentru infectii cu steptococi, stafilococi si alte bacterii este mierea de Manuka, din Noua Zeelanda. Este cel mai puternic antibiotic natural cunoscut si s-au facut studii clinice legate de eficienta ei in ultimii 15 ani la Universitatea din Waikato. S-a creat si un sistem de evaluare a calitatilor sale numit UMF ( Unique Manuka Factor). Pentru a folosi mierea de Manuka in tratament trebuie sa aiba un UMF de cel putin 10.



      Manuka (Leptospermum Scoparium), este un arbore pitic care creste in Noua Zeelanda si in sud estul Australiei. In Australia se mai numeste si “arbore de ceai” deoarece frunzele sunt folosite si pentru obtinerea unui ceai delicios. Arborele atinge in general 2-3 m inaltime dar poate ajunge pana la aproape 15 m in anumite cazuri. Este un arbore mereu verde, cu frunze dense si mici si cu flori albe sau roz cu 5 petale.

       Mierea de Manuka este produsa de catre albinele care culeg nectarul florilor si are un gust foarte parfumat si o consistenta groasa. Dupa cum spuneam are puternice proprietati antibacteriene si antifungice. Cea mai fina miere de Manuka este produsa din arborii care cresc in zone salbatice necontaminate.The University of Waikato (Hamilton, Noua Zeelanda) a organizat o unitate de cercetare a acestei mieri miraculoase (Waikato Honey Research Unit). Astfel au determinat caracteristicile acestui tip de miere si activitatea ei antibacteriana. The Active Manuka Honey Association (AMHA) se ocupa de promovarea si standardizarea productiei mierii de Manuka in vederea uzului medical. Ei au creat standardul numit Unique Manuka Factor (UMF) care detremina gradul puterii antibacteriene a mierii. In comert gasim mierea de Manuka cu UMF de la +5 pana la UMF +20/+25. In ianuarie 2008 prof. Thomas Henle de la Universitatea din Dresda a identificat Methylglyoxal ca fiind principuil activ in Mierea de Manuka. Acesta este aratat pe eticheta produselor cu indicele MGO. De exemplu: MGO 100 reprezinta 100 mg de Methylglyoxal per kilogram.Mierea comandata de mine are UMF +10 si MGO 100. Mierea UMF +15 va avea MGO 250, cea de +20 va avea MGO 400. Cea mai puternica este cea UMF +25 care se gaseste mai rar la noi. 




   Mierea de Manuka distruge bacteriile prin actiunea directa asupra proteinelor bacteriene cheie. S-a demonstrat ca aceasta miere are mai multe proprietati curative decat antibioticele chimice fiind mult mai eficienta in tratamentul unor patologii decat antibioticele industriale.

Alte afectiuni in care este indicat tratamentul cu mierea de Manuka sunt:artrita, acnea, herpesul labial, scabia, eruptii cutanate, arsuri, ulcer, infectii, intepaturi de insecte, paduchi, piele uscata, herpes, rani , dureri musculare, miros corporal neplacut, psoriazis, reflux gastric.

Pentru intarirea sistemului imunitar se ia cate o lingurita de miere cu jumatate inainte de masa.
Pentru tratamentul diferitelor infectii produse de ciuperci sau bacterii sunt indicate 3 lingurite pe zi cu jumatate de ora inaintea meselor.
   Nu este o miere ieftina dar cum eu sunt de parere ca sanatatea nu are pret, o recomand tuturor. In Romania gasim aceasta miere:http://www.manuka.ro/

Miere de Mana

        Provine din aceeasi sursa cu cea extraflorala, mana fiind un produs obtinut indirect, prin intermediul unor insecte din categoria afidelor, psyllidelor, coccidelor, citadidelor si lachnidelor, care se hranesc cu sucurile plantelor si elimina apoi zaharurile de care nu mai au nevoie. Albinele culegatoare aduna aceste produse insa pierd foarte multa energie la un asemenea cules si sunt mai uzate decat cele care culeg nectar de flori.

   Pentru consumul uman mierea de mana are o valoare deosebita, continand multa inhibina (un bactericid foarte puternic) si saruri minerale (de 12,8-20 de ori mai bogata in saruri minerale decat cea florala), calciul si magneziul prezentand cel mai mare interes terapeutic intrucat organismul uman asimileaza mult mai bine aceste saruri prin alimentatia naturala decat prin administrarea sintetica.Dupa arborii de la care provine este de mai multe feluri: de stejar, de brad, de molid etc.
     Secretia manei e conditionata de o serie de factori printre care mentionam:
-   Factorii interni: factorii genetici ce se transmit fiecarei specii de insecte producatoare de mana;
-   Factorii externi: factorii meteorologici, solul, expozitia insorita, altitudinea ; 
- Factorii biotici: (pradatori, daunatori si paraziti). Pradatorii (veveritele, ghionoaiele, ciocanitoarele, pitigoii, sticletii, viespile, mustele etc.) decimeaza lachnidele in toate stadiile de existenta. Pe langa acesti aprigi dusmani, insectele producatoare de mana au si prietenii lor: furnicile de padure - care le protejeaza si le stimuleaza secretia de mana.


     Pe langa faptul ca mierea de mana nu este recomandata pentru iernare deoarece provoaca intoxicatii grave, degenerescenta si necroza, sunt cazuri cand, chiar pe timpul verii poate provoca multe neajunsuri. Atunci cand mana contine zaharuri neasimilabile si mai ales in anii secetosi, cand albinele sunt lipsite de pastura, albinele se pot intoxica datorita consumului sporit de miere de mana. Exceptie face mierea de mana de conifere, care contine procente ridicate de zaharuri digestibile, albinele de munte fiind obisnuite sa consume o astfel de hrana chiar si iarna.

     Mierea de mana contine inhibina, substanta cu o puternica actiune bactericida, iar procentul redus de glucoza si bogatia in dextrine si substante minerale o tin ani de zile in stare lichida. Totusi, uneori, mierea de mana este atat de vascoasa, incat nici nu mai poate fi extrasa din celule decat prin topirea fagurilor in cuptor, deasupra unor gratare, ori prin inmuiere cu apa calda si intercalarea intre acesti faguri a unor faguri goi gata claditi. Albinele iau din celule aceasta miere diluata si o intind in fagurii goi, dupa care acestia se scot si se extrag. (Wikipedia.com)

     Caracteristicile generale ale mierii de mană sunt foarte asemănătoare cu cele ale mierii florale.Totuşi, există unele diferenţe care trebuie să fie menţionate:

- Mierea de mană conţine o cantitate mai mare de minerale faţă de mierea florală;
- Culoarea este în mod obişnuit mai închisă (excepţie: mierea de mană galbenă de molid);
- Conductivitatea electrică este mai mare;
- Cristalizează mai uşor şi mai repede;
- Opalescenţa sa este mult mai intensă.

    Rotatia optica (polarizarea)
Mierea de mană, datorită conţinutului diferit de dextroză şi levuloză, dar mai ales datorită prezenţei unor zaharuri caracteristice, melezitoza şi erloza care sunt puternic dextrorotatorii, prezintă în general dextrorotaţie de diferite grade.
Continutul de zahar,mierea de mană conţine peste 18 % trizaharide (rafinoză, melezitoză etc.)

     Conţinutul de minerale este determinat prin cântărirea cenuşii rămasă după calcinarea mierii la temperatură înaltă. Normal, mierea nu conţine mai mult de 0,6% cenuşă, în timp ce în mierea de mană poate depăşi 1 %.Aciditatea (PH-ul), pH =5,9 – 7,8

   Compozitia mierii de mana: de fiecare dată când avem nevoie să înţelegem mai bine compoziţia unui anumit produs, trebuie să cunoaştem mai întâi, pe cât este posibil, originea sa.
Posibilele surse pentru mierea de mană: Abies alba (Brad); Accer campestre (Artar); Accer platanoides;Betula alba (Mesteacan); Corylus avellana (Alun);Fagus silvatica (Fag); Fraxinus excelsior (Frasin);Picea excelsa (Molid);Pinus silvestris (Pin);Populus nigra (Plop);Quercus robur (Stejar);Salix alba (Salcie);Ulmus campestris (Ulm).


-Carbohidraţi = 90 – 95 %:Glucoza,Fructoza (si aproape deloc zaharoza),Mierea de mana contine peste 18 % trizaharide (rafinoza, melezitoza etc.) Uleiuri esentiale,da arome specifice fiecarui tip de miere de mana.
- Proteine = 0,2 – 1,8 %
- Minerale, acizi organici, vitamine, etc. aprox. 5 %

    Este important sa stim ca mierea de mana contine mai multe minerale, mai multe uleiuri esentiale si o aroma mai puternica fata de celelalte tipuri de miere.Proprietatile farmacologice ale mierii de mana, actiuni, efecte proprietatile mierii de mana sunt asemanatoare cu cele obtinute din alte flori.Totusi, mai ales datorita bogatei sale compozitii in minerale si in bioflavonoide, mierea de mana are urmatoarele proprietati:

  • Antiinflamatoare
  • Antioxidant
  • Stimuleaza regenerarea epiteliilor, endoteliilor si a membranelor celulare
  • Depurativ
  • Imunostimulant
  • Laxativ
  • Boli infectioase
  • Afectiunile sistemului imun
  • Boli bacteriene
  • Bolile intestinului gros
  • Boli legate de prezenta diferitelor toxine in organism
  • Boli dermatologice
  • Boli degenerative
  • Boli legate de inflamatii
   Deci, trebuie sa retinem ca, mierea de padure sau de mana contine mult mai multe minerale decat celelalte tipuri, de aceea este frecvent recomandata in tratamentul spasmofiliei la adolescenti, rahitismului la copii si adolescenti, in osteoporoza si afectiuni articulare la adulti si varstnici. Mierea de padure este utila si persoanelor cu un sistem imunitar slabit.

duminică, 27 martie 2011

Miere de Menta

     Menta (Mentha Piperita)este un gen de aproximativ 25-30 specii de plante din familia Lamiaceae, distribuite mondial, şapte în Australia, una în America de Nord şi celelalte în Europa şi Asia; există şi hibrizi, este un remediu natural deosebit pentru imbunatatirea digestiei, calmarea durerilor de cap.Aroma sa si callitatile medicinale au fost apreciate de secole. Se pare ca era foarte populara la greci si romani.     
   Menta este una dintre cele mai vechi plante medicinale cunoscute. Mentha piperita este o planta anuala, erbacee, considerata insa de multi autori ca fiind perena.Radacina, este formata dintr-un numar foarte mare de radacini adventine fibroase, care ajung in profunzime pana la 40-60 cm.Tulpina este anuala, patrunghiulara, compusa din noduri si internoduri, mai mult sau mai putin erecta, puternic ramificata. In functie de conditiile pedoclimatice, poate creste pana la 1 m si chiar mai mult. Din mugurii situati pe portiunea lignificata a tulpinii de sub nivelul solului se formeaza stolonii. In functie de locul unde cresc, stolonii sunt de 2 feluri: aerieni si subterani. Acestia sunt, in general, formatiuni tulpinale asemanatoare ramificatiilor. Stolonii aerieni formeaza la noduri radacini adventine si tulpini. Stolonii subteranii sunt de culoare albicioasa si prezinta la noduri radacini adventine. Stolonii apar la inceputul fazei de ramificare a tulpinii centrale, cresc in lungime, traiesc pana in anul urmator cand, dupa ce dau noi tulpini si dupa acestea se inradacineaza mor.Menta contine un nivel crescut al uleiului activ esential mentol. In multe tari ceaiul de menta este baut dupa masa pentru imbunatirea digestiei. Planta are puterea de a reduce contractiile musculare care provoaca gaze, umflari si balonari abdominale.Menta se poate folosi cu succes in tulburarile gastro-intestinale, intretinand si sanatatea ficatului si face minuni in cazul indigestiilor si starilor de voma.     
   Mierea de menta are aroma mentei şi gust dulce, consistenţa uniformă, vâscoasă, cristalizează în granule mărunte, incomplet. Are culoare verzui-brun roşcată şi se recoltează în cantităţi mari în Delta Dunării şi zonele de inundaţie ale acesteia. Conţine o cantitate mare de vitamina C şi datorită calităţilor nutritive şi terapeutice, se caută pentru consum si  cristalizeaza în granule marunte.

     Mierea de menta pasteaza aroma plantei si este folosita mai ales pentru reglarea digestiei si combaterea balonarii,dar si in caz de probleme ale aparatului respirator avand efect antitusiv,bronhodilatator.Are o nuanta verzui-roscata.Mierea de menta este culeasa de albine din culturile de menta intinse pe zeci de hectare,menta are o productie de 200 kg miere/ hectar.
     Miere de mentă,atât mierea, cât şi floarea de mentă ,din cultură sau din flora spontană conţin un ulei volatil format din: mentol, mentofuran, gama-pinen, felandren, limonen, cadinen, cineol, aldehide, alcool amilic, timol, carvaclor etc. Acţiune şi utilizare terapeutică:calmeaza durerile, este antihemoragica si tonifianta, analgezic uşor, carminativ , tonic, antiseptic în spasme pilorice, dischinezii biliare şi gastro-intestinale.



Laptisorul de Matca

     Datorită concentraţiei mari de substanţe hrănitoare care intră în compoziţia sa, lăptişorul de matcă este un energizant natural, fiind de un real ajutor în tratarea multor boli. În plus, o cură cu acest remediu natural alungă oboseala şi combate efectele stresului.
Substanţă produsă de albinele tinere, lăptişorul de matcă este bogat în nutrienţi indispensabili organismului. Printre aceştia se numără acidul pantotenic (combate efectele stresului şi revigorează organismul), piridoxină (combate anemia), vitaminele A, C, D şi E, minerale (calciu, fier, cupru, fosfor, potasiu, siliciu, sulf), enzime şi 18 aminoacizi.
    Se poate consuma sub formă de capsule gelatinoase, sub formă pură sau de fiole. Medicii recomandă o cură de şase săptămâni, de preferat primăvara şi toamna. Pentru a avea efectele dorite, este bine ca lăptişorul de matcă să fie administrat cu 30 de minute înainte de masă.În cazul adulţilor se recomandă 0,5 g-1 g zilnic, sublingual, iar în cazul copiilor, o linguriţă zilnic. Se poate consuma şi sub formă de capsule, câte una de două ori pe zi. Sub formă de fiole, cura se ţine 10 zile, de două ori pe an. Fiola cu lăptişor se dizolvă în puţină apă.
       Pentru obtinerea unor cantitati mici, in vederea consumului propriu, lucrurile sunt simple si se rezuma la colectarea laptisorului de matca prin razuirea cu o spatula a continutului botcilor, dupa inlaturarea larvelor. Cand se urmareste colectarea laptisorului de matca in scopuri comerciale, lucrurile sunt mult mai complicate,mai ales din punct de vedere al eficientei muncii depuse. Orice apicultor cu o minima experienta in cresterea albinelor, detinator al unui numar minim de familii de albine, de exemplu 10, poate obtine cantitati de ordinul sutelor de grame. Problema este, asa cum am spus, de eficienta si aceasta este data, in final , de banii obtinuti. Avand o cantitate mica, el este obligat sa vanda la un pret mare; aceasta presupune timp sau bani pentru reclama, pe care nu ii are si cercul este inchis. Pentru recoltarea laptisorului de matca in cantitati mari, de ordinul zecilor de kilograme , trebuie respectat un program foarte strict. in esenta, toate metodele se bazeaza pe inducerea starii de orfanizare intr-o familie de albine. Simplificat, se scoate matca si puietul necapacit. Se introduc 30-40 botci cu larve de 1-1.5 zile si se lasa pana la acceptarea lor ( minim 2 ore, de obicei se introduc dimineata si se scot seara sau se introduc seara si se scot dimineata). Dupa acceptare , se introduc cate 10- 20 celule in familii crescatoare, unde se lasa 2-3 zile.Recoltarea se face cu o spatula sau cu un mic aspirator.
       Proprietatile laptisor de matca 
     Nutritiv, antiviral, antibiotic cu spectru larg, creste durata vietii prin ameliorarea calitãtii multiplicãrii celulare, creste pofta de mâncare, anabolizant natural, afrodisiac , energizant, vitaminizant, antidepresiv, scade nivelul tri-iodo-tironinei, stimuleazã secretia gonadotrofinelor, creste secretia de luteinã si progesteron, stimuleazã glandele suprarenale, creste cortizolemia, creste testosteronemia, micsoreazã mãrimea prostatei si testiculelor, scade greutatea ficatului, creste raportul albumine/globuline, scade activitatea adenozintrifosfatazei, creste consumul de oxigen, antiinflamator, depurativ, scade greutatea rinichilor, creste greutatea globalã a corpului, vasodilatator, antiaterosclerotic, hematopoietic (eritrocite, leucocite, trombocite), imunoreglator, scade multiplicarea tumorilor cu crestere lentã, normalizeazã secretia de sebum a glandelor sebacee, stimuleazã regenerarea celulelor epiteliale, antibacterian si antiviral local (cosmeticã, dermatologie).
       Previne maladia Alzheimer
    Datorită antioxidanţilor conţinuţi (vitaminele A, C şi E), cura cu lăptişor de matcă poate preveni formarea tumorilor canceroase, prin anihilarea radicalilor liberi. De asemenea, lăptişorul de matcă este o sursă de acetilcolină, substanţă care permite transmisia influxului nervos între neuroni, cura fiind indicată şi pentru prevenirea maladiei Alzheimer (cei cu această boală au un nivel scăzut de acetilcolină).
       Combate oboseala
     Lăptişorul de matcă este un tonic general, având efect regenerator asupra organismului. Cura cu acest produs apicol este indicată în astenie, în refacerea după boală sau după o intervenţie chirurgicală, în perioadele de efort fizic şi intelectual intens. Este ideală în special pentru cei care au o alimentaţie deficitară şi pentru cei cu o stare de slăbiciune generală, dar şi cu anxietate sau cu depresie. Este bine să nu iei lăptişorul în a doua parte a zilei, pentru că, fiind energizant, poate da insomnie. În cazul copiilor, cura cu lăptişor stimulează creşterea.
       Mod de administrare: 
  • intern: 100-1000 mg/zi; în cazuri exceptionale (meningite virale) pâna la 25.000 mg/zi; este recomandat ca imediat dupã înghitire, sã se consume suficiente lichide;se prezinta ca lãptisor de matca amestecat în miere sau lãptisor brut, direct de la apicultori , lãptisor de matca în amestec cu extracte vegetale etc.
  • extern, în coliruri, creme cosmetice.


       Indicatii:
    Laptisor de matca se recomanda in diabet zaharat, hiperlipidemie, aplazie medulara, atero si arterosclerozã, boli pulmonare cronice nespecifice, boli cronice ale cãilor aeriene superioare, gingivita hemoragicã, boli imunitare diverse, insuficienta renalã cronicã, poliartrita reumatoidã, sindrom climacteric, boli ale glandelor suprarenale, boli infectocontagioase, distrofii, malnutritie la sugari, convalescentã, frigiditate, sterilitate prin insuficiente hormonale diverse, cosmeticã.

Contra-indicatii: alergie la lãptisor de matcã; astm bronsic la copii (datorita astringentei lãptisorului care ar putea induce bronhoconstrictie).


        Contraindicaţii:
Administrarea lăptişorului de matcă nu este recomandată celor cu alergii la miere.

Polenul

    Polenul este cules de albine din plantele inflorite pentru cresterea puietului,contine nenumarate vitamine si minerale dar si alte substante pretioase pentru om.Bogat in carbohidrati buni,proteine,lecitina, calciu,fosfor,fier,nu trebuie sa lipseasca din alimentatia copiilor,mai ales daca sunt anemici,lipsiti de energie sau trec printr-o perioada de efort intelectual.Stimuleaza pofta de mancare,invinge oboseala,ajuta la functionarea optima a sistemului nervos,protejaza creierul.Doza recomandata este o jumatate de lingurita inainte de mesele oprincipale pentru copii,respectiv  o lingurita pentru adulti,timp de cel putin 30 zile.
   Polenul este un aliment proteic deosebit de bogat in elemente necesare existentei plantelor, dar si organismelor animale. Intr-un kilogram de polen se contin atitea doze zilnice de ritin (vitamina P), cite ar fi necesare citorva zeci de oameni pentru a preveni un accident vascular la nivelul creierului. Un rol important pentru functionarea normala a sistemului nervos revine unei alte substante continute in polen - anevrina. In plus, polenul este un stimulent al poftei de mincare, inlesneste digestia, imbunatateste tonusul, alunga oboseala, previne rahitismul, caderea parului si chiar face sa creasca mai bine parul, hranindu-i radacinile.Graunciorii de polen sunt celule sexuale masculine, organul de reproducere mascul al plantelor superioare. Un rol deosebit în compozitia polenului îl au enzimele care accelereaza si regleaza procesele vitale. Polenul este astfel cel mai important element de crestere pentru albine, dar si pentru refacerea tesuturilor uzate.Este adus în stup tot de culegatoare, la ore la care umiditatea atmosferica este ceva mai crescuta, dimineata si spre seara.Dupa culoare, ne putem da seama de planta din care provine: albastrui de la nalba, rosu de la par, piersic, castan, galben-auriu de la alun si papadie, mov de la coriandru, negru de la mac, cenusiu de la soia, galben deschis de la floarea soarelui.Nu trebuie sa ne mire ca polenul pus în vânzare este multicolor, deoarece albinele nu culeg polen doar de la o singura planta, asa cum fac cu mierea, ci prefera diversitatea.Polenul este alcatuit din proteine, aminoacizi liberi, acizi grasi, vitamine, microelemente, hidrati de carbon, vitamine si antibiotice.Pentru albine, polenul mai vechi de un an este mai putin eficient, au observat prisacarii, deci si pentru om ar fi bine sa fie consumat polen proaspat.

                  INDICATII TERAPEUTICE
- Afrodisiac,polenul este celula sexuală vegetală, conţine mulţi hormoni şi vitamine ce stimulează funcţia sexuală.
- Anti-alergic,datorită proteinelor de lungimi diferite din polen; totuşi, cele mai alergice granule de polen sunt cele purtate de vânt şi nu cele aduse în stup de către albine. Când polenul este este administrat în doze mici, ca aliment, peste miere sau amestecat cu miere, poate desensibiliza repede aceste alergii, constituindu-se astfel într-un produs anti-alergic.
- Anabolizant,polenul conţine multe vitamine şi alte elemente nutritive ce sunt implicate în creşterea apetitului şi ajută la construirea noilor celule.
- Anorexie(pierderea apetitului),dată de prezenţa multor vitamine.
- Anti-Aterosclerotic,polenul datorită compoziţiei sale complexe, reduce nivelul presiunii arteriale când aceasta este ridicată, îmbunătăţeşte circulaţia sanguină prin îmbunătăţirea funcţiilor ficatului şi ajută la regenerarea celulelor endoteliului arterial .
- Antibacterian,florile care produc polenul nu sunt "interesate " să hrănească bacteriile , astfel că vor adăuga substanţe antibacteriene, cum sunt bioflavonoizii .
- Previne cariile,polenul este un produs antibacterian nespecific ; cariile sunt produse de bacteria "Streptoccocus mutans" , care nu se mai poate multiplica în prezenţa polenului atât de uşor .
- Antidepresiv,polenul conţine toţi aminoacizii necesari pentru ca sistemul nervos să şi-i creeze pe ai săi , antidepresive naturale, cum ar fi endorfinele .
- Antiinflamator,polenul conţine , printre multe alte substanţe , mici cantităţi de bioflavonoizi care sunt cunoscute ca puternice substanţe antiinflamatorii .
- Antioxidant ,datorită conţinutului în flavonoizi al polenului.
- Antiparazitar este o proprietate ce face parte din aceeaşi clasă cu "antibacterian" şi "antibiotic" ; plantele (florile) nu sunt "interesate" să hrănească vreun "parazit" ; pe de altă parte , polenul furnizează toţi nutrienţii necesari pentru îndepărtarea acestor creaturi nedorite.
- Antipiretic ,polenul stimulează imunitatea (vezi paragraful anterior) ; un sistem imun puternic poate îndepărta multe dintre cauzele febrei (bacterii, virusuri, paraziţi, precum şi substanţele lor asociate) repede şi uşor .
- Antitoxic ,polenul este cel mai bun aliment pentru ficat ; un ficat sănătos poate neutraliza mai bine toxinele.
- Biostimulant ,polenul proaspăt este alcătuit din miliarde de celule vii, care au o "forţă vitală" foarte puternică ; gândiţi-vă la polenul stejarului sau al lămâiului care permit acestor copaci să trăiască peste 1000 de ani!
- Dietetic ,polenul este un aliment foarte bun , după cum a fost menţionat mai sus ; el este o sursă vegetală de elemente nutritive foarte bine echilibrată ; astfel se recomandă pentru obezitate, hipertensiune arterială, gută, etc.
- Diminuează edemele (apa în exces din ţesuturi),polenul scade nivelul proteinelor în sânge , astfel absorbindu-se apa aflată în exces în ţesuturi înapoi în curentul sanguin .
- Diminuează hemoragiile ,polenul hrăneşte ficatul care produce toţi factorii anti-hemoragici necesari ; întăreşte pereţii capilarelor ; Creşte energia sângelui şi a corpului ; în acord cu Medicina Tradiţională Chineză , când Qi-ul (bioenergia) e scăzut, sângerările apar mai des ; un Qi crescut = fără hemoragii, sau mai puţine .
- Reduce nivelul tensiunii arteriale ridicate ,imbunătăţeşte fluiditatea sângelui deoarece polenul scade nivelul grăsimilor din sânge ; reduce microhemoragiile , şi astfel incidenţa aterosclerozei ; catifelează interiorul pereţilor arteriali, capilari şi venoşi, hrăneşte musculatura arterială , făcând-o mai flexibilă ; hrăneşte muşchii şi nervii cardiaci ; o inimă sănătoasă poate controla mai bine variaţiile tensiunii sanguine .
- Scade nivelul colesterolului sanguin, acizilor graşi liberi (prezenţi în inimă şi în alţi muşchi ca surse de energie metabolică) , trigliceridelor (sunt un grup din clasa lipidelor, legături (esteri) ai glicerinei cu acizii graşi) , beta-lipoproteinelor (sunt legături macromoleculare între lipide şi proteine şi sunt solubile în apă) şi al albuminelor (proteine de dimensiuni relativ mici ce se găseşte în sânge şi în alte lichide organice). 
- Diminuează efectele negative ale stressului excesiv ,polenul conţine toate elementele nutritive necesare funcţionării sistemului nervos ; un sistem nervos mai sănătos înseamnă o mai bună adaptabilitate la mulţi dintre factorii de stress.
- Reduce riscul bolilor genetice ,polenul conţine în interiorul cromozomilor săi mulţi acizi nucleici ; aceste substanţe sunt extrem de importante pentru regenerarea celulară ; când lipsesc una sau mai multe dintre acestea riscul bolilor genetice este crescut.
Diuretic,conţinutul relativ ridicat al polenului în carbohidraţi creşte nivelul apei biologice din organism.
- Energizant ,conţine toţi nutrienţii necesari celulelor noastre dinamice (celule musculare şi ale sistemului nervos).Conferă o senzaţie de bunăstare, secreţia de endorfină este crescută de prezenţa a suficienţi aminoacizi în sânge.

- Îmbunătăţeşte toate funcţiile cerebrale,datorită prezenţei unei cantităţi incredibil de mari de elemente nutritive diferite ce se găsesc în polen ; aceste substanţe hrănesc în mod direct , după cum s-a menţionat mai sus, toate celulele neuronale ; efectul indirect este datorat hrănirii ficatului, un ficat sănătos produce la rândul său alte substanţe foarte importante pentru funcţionarea creierului. 
- Îmbunătăţeşte producerea de hemoglobină şi de hematii, polenul conţine toate substanţele necesare pentru regenerarea celulară, inclusiv pe cele necesare pentru celulele sanguine ; de asemenea conţine fier care este foarte important pentru sinteza hemoglobinei .
- Îmbunătăţeşte funcţionarea intestinului gros,pentru că în final hrăneşte flora intestinului gros.
- Îmbunătăţeşte nutriţia şi funcţiile tuturor muşchilor,(inclusiv muşchii netezi ai organelor interne) datorită elementelor nutritive din compoziţia lui. 
- Îmbunătăţeşte funcţiile prostatei,polenul este celula sexuală vegetală,este antibacterian,este antiinflamator,este diuretic.
- Îmbunătăţeşte funcţiile stomacului ,hrăneşte celulele din mucoasa stomacului care produc suc gastric ; hrăneşte muşchii stomacului , ajutând la amestecarea alimentelor cu sucul gastric şi la deplasarea bolului alimentar spre duoden şi intestinul subţire.
- Facilitează naşterea,atât mama cât şi copilul au nevoie de muşchi puternici în timpul naşterii.
- Îmbunătăţeşte circulaţia sanguină,vezi scăderea grăsimilor din sânge , în acest mod crescând fluiditatea sângelui ;creşte puterea muşchilor cardiaci care vor pompa mai mult sânge cu mai puţin efort , dar şi datorită creşterii elasticităţii arteriale.
- Îmbunătăţeşte vederea ,în mod direct prin hrănirea celulelor oculare ; indirect prin hrănirea ficatului ; ficatul produce cele mai multe substanţe precursoare necesare acestei funcţii.
- mbunătăţeşte flora intestinală,rezidurile rezultate din digestia polenului în stomac şi intestinul subţire hrănesc flora intestinală.
- Îmbunătăţeşte funcţiile ficatului, vezi compoziţia polenului şi bioenergia ; ficatul are peste 1000 de funcţii biochimice diferite. 
- Îmbunătăţeşte capacitatea sexuală (în special la bărbaţi),polenul este celula sexuală vegetală masculină. Tonic ,polenul creşte apetitul, funcţia digestivă, curgerea sângelui, funcţionarea inimii şi a sistemului nervos, capacităţile sexuale.
- Îmbunătăţeşte structura pielii,prin conţinutul ridicat în vitamine,colagenul şi elastina din piele sunt proteine ; polenul conţine toţi aminoacizii necesari producerii acestor proteine.
- Îmbunătăţeşte depozitarea vitaminei C în glanda suprarenală, timus, intestin subţire, intestin gros şi în ficat,acesta este un efect dovedit experimental ; oamenii nu pot produce vitamina C ; astfel că această proprietate este extrem de importantă pentru sănătatea noastră !
- Îmbunătăţeşte funcţiile tiroidei ,prin mai buna nutriţie a tiroidei ; atât polenul cât şi tiroida sunt legate de "energie", de "yang" conform Medicinei Tradiţionale Chineze ; polenul conţine toţi aminoacizii necesari pentru sinteza hormonilor tiroidieni.
- Măreşte imunitatea,datorită conţinutului de carotenoizi.
- Protejează organismul împotriva efectelor negative ale chimioterapiei,prin protecţia ficatului, regenerarea celulară şi detoxifierea ficatului.
- Reglează greutatea corporală,greutatea este reglată prin mai multe mecanisme , inclusiv hormonale; hormonii sunt proteine alcătuite din aminoacizi.
- Facilitează funcţionarea creierului,polenul este cel mai bun aliment pentru creier.




      

joi, 24 martie 2011

Miere de Rapita

        Rapita,(Brassica napus oleifera şi Brassica rapa oleifera) este o plantă din familia cruciferelorBrassicaceae cu florile galbene şi cu tulpina subţire, lungă şi ramificată. Seminţele sale sunt bogate în ulei folosit la producerea biodieselului. 
Se situează pe locul cinci, sub aspectul producţiei de ulei comestibil, între plantele oleaginoase uleiul de rapiţă are largi utilizări industriale şi alimentare ; turtele de rapiţă obţinute din procesare au o bună valoare furajeră, fiind bogate în protein (38-42%), glucide şi săruri minerale; paiele de rapiţă se folosesc in industria materialelor de construcţii.
Rapiţa se recoltează timpuriu, motiv pentru care constituie o bună premergatoare pentru grâu şi orzul de toamnă.Rapiţa este o excelentă planta meliferă timpurie (asigură circa 50 kg miere/ha)        
             Mierea de rapita unul din tipurile de miere cu cele mai puternice propietati antibacteriene, are culoare galben-deschis, foarte dulce,un gust și un miros placut, cu o consistență densă, dizolvându-se greu în apă. Se cristalizează la 10-12 zile de la extracție, chiar în faguri, luând o culoare albicioasă și ușor gălbuie. Mirosul ei este cel al florilor de rapiţă.De aceea recoltarea trebuie facută rapid, la terminarea înfloririi. caracterizata printr-un nivel ridicat de glucoza,care este dominanta asupra fructozei,aceasta fiind si cauza cristalizarii extrem de rapide a mierii.Datorita acestui fapt comercializarea se face doar cristalizata,aspectul fiind al unei creme,datorata cristalelor foarte fine. Mierea de rapita este obtinuta din Brasica napus , planta oleaginoasa, care, in ultimii ani acopera mari suprafete. Coloratia este foarte slaba, nu depaseste 35 mm pe scara Pfund (gradata de la 0 la 140mm). Mirosul este specific, in schimb, gustul este foarte placut, nefiind atat de dulce.Mierea de rapita este destul de usor de descris gasindu-se in cantitate mare in stare pura sau aproape pura. Continutul de apa este destul de ridicat, 18%, datorat si grabei de la recoltare, mierea de rapita poate cristaliza chiar in faguri, devenind imposibil de extras. Valoarea ph este relativ ridicata si aciditatea destul de slaba - (ph = 4, aciditatea totala de ordinul a 15 meg./kg). Conductibilitatea electrica foarte scazuta indica un continut scazut in substante minerale.
    Mierea de rapiţă se recoltează în lunile mai-iunie dacă provine din însămânţări de toamnă. Rapiţa de primăvară, care ocupă suprafeţele mai mici, înfloreşte mai târziu şi mierea se recoltează în iulie-august.
     Există analogii între mierea de rapiţă şi cea de crucifere înrudite din punct de vedere botanic, adică aparţinând genurilor Sinapis, Raphanus şi Brassica. Mierea de muştar este o miere deschisă la culoare cu cristalizare foarte rapidă. Ca toate mierile de crucifere din aceeaşi grupă, este fie nu prea aromată, fie afectată de un miros de varză care, în cazuri extreme poate fi de-a dreptul dezagreabil.
       Indicatii terapeutice:
- Mierea de rapita este recomandata in afectiuni ale rinichilor si impotriva colesterolului.
- Este recomandată în tratamentul local al ulcerelor varicoase. Uleiul de rapiță contine enzima Q3 necesară oaselor. Din același motiv mierea de rapiță poate fi folosită ca adjuvant în tratarea osteoporozei.
- Ajuta si la refacerea si mentinerea elesticitatii peretilor vasculari. 
- Consumul de miere de rapita protejeaza ficatul, splina si pancreasul de diverse boli.
- Are efecte benefice in viroze si raceli, in toate afectiunile bucale si ale cailor respiratorii.

miercuri, 23 martie 2011

Propietati Curative ale Mierei

               "AMBROZIA  PAMANTENILOR "   

    Din vremuri stravechi,dacii erau renumiţi producători de miere, omul a descoperit mierea si produsele stupului de albine nu numai ca aliment, ci si ca medicament. Apicultura era practicata inca din secolul al VII-lea i.Hr., existind o serie de marturii in acest sens,daci fiind renumiti pentru aceasata activitate.Tablitele mesopotamiene, ca si papirusurile egiptene, mentioneaza, printre altele, faptul ca mierea si ceara de albine erau folosite ca medicament. La originea sa, mierea era rara, fiind rezervata la inceput in serviciul religios, pentru a-i venera pe zei sau pentru a hrani animalele sacre. Scrierile din antichitatea greco-romana abunda in mentionari despre mierea de albine si utilizarea ei medicala, fiind creata o adevarata mitologie in jurul acesteia si subliniindu-se numeroasele sale proprietati medicinale: antiseptic, tonifiant, sedative, febrigug, aperitiv si digestiv.Aristotel, de exemplu, a scris sase volume despre albine si produsele lor, recomandind propolisul drept remediu in plagi supurate. Hipocrate, cel mai de seama medic al Antichitatii, mai tirziu Pliniu, Galien si Dioscoride vorbesc, de asemenea, despre miere, folosita intr-o serie de boli. In lucrarea sa Despre mijloacele de vindecare, Dioscoride considera mierea un adevarat panaceu, indicind-o in boli de urechi, de piept sau rinichi, in vindecarea ranilor si a plagilor.Previne imbolnavirea,grabeste vindecarea,alunga cele mai de temut infectii si trateaza cu succes zeci de boli.   
     Mierea ca medicament reprezinta doar o parte a apiterapiei. Calitatile extraordinare ale mierii - medicament si aliment pretios in acelasi timp - sint cunoscute inca din antichitate. Tracii numeau mierea hrana vie.

Mierea se asimileaza foarte usor de catre organism si ne ofera energie si substante bioactive si nutritive. Continutul de microelemente al mierii este similar celui al singelui uman. Vitaminele B1, B2, B6, B12, enzime, flavoane, flavonoide, compusi aromatici, fitohormoni, acizi organici - lactic, citric, malic, oxalic, dextrina, compusi ai azotului - in total 435 de substante. Aceasta asigura mierii un loc aparte in reglarea functiilor organismului uman.Orice tip de miere are proprietati specifice: mierea de levantica lecuieste tusea si durerile de git, mierea de tei usureaza starile febrile si durerile gastrice, previne migrena, fiind un bun mijloc profilactic si remediu in pneumonii, astm bronsic, stari nervoase, tuberculoza; mierea de brad este utila in bolile cailor respiratorii, cea de salcim este un bun calmant si tonic, mierea de castan salbatic creste tensiunea arteriala, mierea de castan comestibil are actiune antimicrobiana, mai ales in bolile de stomac, intestinale si renale; mierea de izma este buna ca leac impotriva durerilor, antihemoragic, tonifiant, mierea de floarea-soarelui - utila in bronsite si boli de stomac.Mierea de flori de cimp are o puternica actiune antimicrobiana, cea de livada (de pomi fructiferi) vindeca afectiunile renale, pulmonare si intestinale. Mierea de munte are calitati deosebite in bolile de cai respiratorii si in alergii, fiind o insumare de substante nutritive si curative. Mierea este un remediu eficient in diferite boli interne si ale pielii - un excelent tonic pentru copii, convalescenti, pentru intarirea sistemului imunitar si pentru gravide. Luind in mod regulat miere - cite o lingurita dimineata, cu o ora inaintea micului dejun; o lingurita la doua ore dupa masa de prinz si o lingurita dupa cina - se normalizeaza tensiunea arteriala si digestia, se reduce cantitatea de acid gastric. In cazul colitelor si gastritelor, mierea se asimileaza mai bine cu putina apa calda in care se dizolva.
   Mierea este un aliment usor de digerat. Ea cuprinde un amestec de fructoza si glucoza intr-o forma care, fara a mai fi transformata de organism, se asimileaza direct, constituind o sursa de energie.100 de grame de miere, care furnizeaza 335 de calorii, contin 17,2 la suta apa si 81,3 la suta zaharuri: 38,19 la suta fructoza, 31,28 la suta glucoza si 5 la suta zaharoza, 6,83 la suta maltoza si alte dizaharide (aceasta in timp ce zaharul contine 0,1 la suta apa si 99,9 la suta zaharoza). La acestea se adauga vitamine (B1, B2, B6, C, PP), saruri minerale, oligoelemente, substante bactericide (3,21 la suta).Actiunile terapeutice ale mierii sint foarte cunoscute, ea avind actiune antibiotica, bacteriostatica, cicatrizanta, tonicardiaca, calmanta, regeneratoare.
Produsele apicole - mierea, laptisorul de matca, polenul, propolisul, veninul de albine si ceara - contribuie la intarirea organismului, astfel incit persoanele care le consuma reusesc sa evite aproape in totalitate orice afectiune.
- Mierea de mana,seva anumitor plante este folosita de insectele din familia Afidelor, care retin din ea substantele azotoase si elimina substantele zaharoase. Afidele traiesc pe numeroase specii de plante, dar mai ales pe conifere. Albinele ling zaharurile eliminate de pe frunzele populate de aceste insecte. Culoarea închisa a mierii de mana se datoreaza concentratiei ridicate de substante minerale, care îi confera si o mai mare vâscozitate.
- Laptisorul de matca se stie ca are un continut de vitamina din grupa B mai ridicat decit drojdia de bere. Are un rol deosebit in metabolismul celular, in activitatea creierului, reduce colesterolul din singe, este util in digestie, pentru combaterea insomniei, a anemiei pernicioase si refacerea glandelor cu secretie interna.Laptisorul este produsul unor glande ale albinelor doici si este destinat hranirii larvelor în primele trei zile, indiferent de casta din care fac parte, si constituie hrana matcii pe tot parcursul vietii acesteia. Laptisorul este un derivat al polenului ingerat. În compozitia lui intra proteine, lipide, vitamine, antibiotice, hidrati de carbon si acizi nucleici. Având un rol determinant în metabolismul larvelor si în sustinerea efortului matcii, laptisorul de matca poate fi considerat cel mai hranitor produs al stupului.
- Polenul este un aliment proteic deosebit de bogat in elemente necesare existentei plantelor, dar si organismelor animale. Intr-un kilogram de polen se contin atitea doze zilnice de ritin (vitamina P), cite ar fi necesare citorva zeci de oameni pentru a preveni un accident vascular la nivelul creierului. Un rol important pentru functionarea normala a sistemului nervos revine unei alte substante continute in polen - anevrina. In plus, polenul este un stimulent al poftei de mincare, inlesneste digestia, imbunatateste tonusul, alunga oboseala, previne rahitismul, caderea parului si chiar face sa creasca mai bine parul, hranindu-i radacinile.Graunciorii de polen sunt celule sexuale masculine, organul de reproducere mascul al plantelor superioare. Un rol deosebit în compozitia polenului îl au enzimele care accelereaza si regleaza procesele vitale. Polenul este astfel cel mai important element de crestere pentru albine, dar si pentru refacerea tesuturilor uzate.Este adus în stup tot de culegatoare, la ore la care umiditatea atmosferica este ceva mai crescuta, dimineata si spre seara.Dupa culoare, ne putem da seama de planta din care provine: albastrui de la nalba, rosu de la par, piersic, castan, galben-auriu de la alun si papadie, mov de la coriandru, negru de la mac, cenusiu de la soia, galben deschis de la floarea soarelui.Nu trebuie sa ne mire ca polenul pus în vânzare este multicolor, deoarece albinele nu culeg polen doar de la o singura planta, asa cum fac cu mierea, ci prefera diversitatea.Polenul este alcatuit din proteine, aminoacizi liberi, acizi grasi, vitamine, microelemente, hidrati de carbon, vitamine si antibiotice.Pentru albine, polenul mai vechi de un an este mai putin eficient, au observat prisacarii, deci si pentru om ar fi bine sa fie consumat polen proaspat.
Pastura,polenul disponibil, neconsumat în stare proaspata, este depozitat si sufera transformarea în pastura, fiind supus unei fermentatii lactice.
- Propolisul este compus din rasini vegetale, balsam de diferite compozitii, ceara, uleiuri eterice, fier, microelemente - cupru, zinc, mangan, cobalt, la care se adauga polen, flavonoide, secretii ale glandelor salivare ale albinelor. Alaturi de miere, propolisul este un produs al albinelor cu proprietati curative deosebite, folosit ca mijloc de aparare impotriva microbilor si mucegaiurilor datorita actiunii sale bactericide, bacteriostatice, antifungice, fapt ce previne imbolnavirea albinelor.Propolisul este folosit ca biostimulator, care mareste rezistenta fizica si inlatura oboseala. Datorita proprietatilor sale antivirale, antitoxice si antiinflamatorii, propolisul isi gaseste tot mai multe utilizari. Este un bun stimulator al refacerii tesuturilor afectate de rani, taieturi si, mai ales arsuri, degeraturi. Este foarte util in vindecarea ranilor de la armele de foc, precum si in cicatrizarea operatiilor. Propolisul vindeca mucoasa bucala si este benefic in singerarile gingiilor. Balsamul de propolis protejeaza impotriva radiatiilor Roentgen si de alta natura.Secretat mai ales de mugurii plopului, dar si de cires, prun, brad, piersic, castan, pin, propolisul este si el cules de un numar restrâns de albine culegatoare. Rasinos, cleios, insolubil în apa, dar usor solubil în alcool, colorat de la galben la verde închis, dar si rosiatic si chiar negru, este cules mai ales în lunile august si septembrie.Albinele îl prelucreaza cu ajutorul poleinei, învelisul graunciorului de polen, care este regurgitata în amestec cu saliva încarcata de antibiotice, care sunt astfel încorporate în propolis.Continând numeroase antibiotice, este folosit de albine pentru îndepartarea din stup a agentilor patogeni. Substantele balsamice continute, aldehidele aromatice si uleiurile eterice, sunt degajate si purifica atmosfera din stup.
Efecte constatate:
- antimicrobian (distruge bacteriile si virusii)
- antiparazitar (anihileaza Giardia si Trichomonas)
- antiinflamator, cicatrizant si regenerant
- antioxidant
- antitumoral si radioprotector
- imunomodulator (stimuleaza producerea de anticorpi, crescând rezistenta corpului la boli)
- bronhodilatator (permitând eliminarea secretiilor), de unde eficacitatea în tratarea afectiunilor respiratorii, astm, bronsita, stari gripale

- Veninul de albine se foloseste in vindecarea astmului bronsic, a discopatiilor, artritelor, reumatismului, in tratarea hipertensiunii, a aterosclerozei, ca si pentru atenuarea durerilor reumatice, a celor datorate arteritei si ischiemiei.Destinat dusmanilor stupului, contine substante neurotoxice si corozive, ca acidul fosforic, acid formic, histidina, fosfataza D cu rol de hemolizant si melitina, care produce inflamarea tesutului în care a fost injectat veninul.Prin definitie, veninul este o substanta toxica, cu efect nociv. În doze terapeutice, acelasi venin poate avea efecte benefice, mai ales ca antiinflamator, motiv pentru care este folosit în tratamentul reumatismului.
- Ceara de albine a fost folosita inca in antichitate si tot de atunci i s-au recunoscut virtutile terapeutice. Si azi se foloseste ceara de albine la prepararea unor unguente si balsamuri. De asemenea, ceara este folosita si in cosmetica. Mierea se pastreaza in vase bine inchise, la rece si la intuneric, in incaperi curate si uscate. Atentie, mierea nu se va pastra in apropierea substantelor ce degaja mirosuri tari, caci absoarbe mirosurile. Mierea este contraindicata diabeticilor si obezilor.Albinele construiesc din ceara celulele fagurilor, în care sunt adapostite larvele sau rezervele de miere. Ceara este produsa de glande abdominale în pelicule translucide, incolore. Cu ajutorul picioarelor posterioare, aceste pelicule sunt desprinse, aduse în gura pentru a fi mestecate, apoi lipite pentru a alcatui celule perfecte ale fagurilor.Ceara nu este, deci, un produs de origine vegetala, ci o secretie a albinei.
    In epoca moderna, prin stuparitul rational, au fost puse in valoare si celelalte produse apicole: laptisorul de matca, polenul, veninul de albine etc., ajungindu-se la clasificarea lor in produse apicole naturale directe (mierea, ceara, propolisul, polenul, pastura, laptisorul de matca) si produse apicole derivate (cremele cosmetice cu ceara, unguente, tincturi, drageuri).
  Cum este fabricata mierea,mierea este substanta zaharoasa pe care o produc albinele prin colectarea nectarului floral si extrafloral sau a unui alt suc luat de pe plantele vii, prin transformarea lui, sub actiunea enzimatica a salivei si a sucului gastric al albinelor. In timpul depozitarii nectarului in celule, apa care este in plus va fi indepartata prin ventilare. Dupa aceea mierea este gata pentru a fi consumata (albinele capacesc fagurii). In acest caz, mierea va contine numai 20 la suta apa, cit este normal ca ea sa fie consumata. Pentru a obtine 1 litru de miere sint mecesare 5 kg de nectar. Mai adaugam si faptul ca pentru a cara 1 kg de nectar este nevoie de 20.000 pina la 100.000 de zboruri. Un roi de albine (30.000 la 60.000) poate fabrica 1 kg de miere pe zi. Calitatea si cantitatea de miere sint determinate de factorii geografici si botanici, precum si de sezon. Originea florala a nectarului influenteaza culoarea, gustul si viscozitatea mierii.

Intrebuintari ale mierii in diverse afectiuni:

- Medicina populara recomanda mierea in tratamentul bolilor de inima, dar nu in cantitati mari si cu ceai fierbinte. Cel mai bine este ca mierea sa fie luata in cantitati mici (1-2 lingurite, de doua-trei ori pe zi) cu lapte, fructe sau alte produse. Folosirea zilnica, timp de una-doua luni a mierii de albine va duce la imbunatatirea generala a bolnavilor, la normalizarea compozitiei singelui si la cresterea hemoglobinei.

- In stenocardie, bolnavii vor lua, de trei ori pe zi, cite o lingura din urmatorul amestec: 100 g suc de aloe, 300 g miere, 500 g nuci pisate si sucul de la una-doua lamii.

-In hipertonie, medicina populara recomanda ca mierea sa fie luata cu suc de legume: sfecla, morcovi, hrean (acesta va fi dat pe razatoare si se va lasa 36 de ore, dupa care se va stoarce) si lamiie. Se ia, timp de doua luni, cite o lingura, de doua-trei ori pe zi, cu o ora inainte de masa sau la doua-trei ore dupa masa. O alta reteta include suc de morcovi, hrean (acesta va fi tinut in prealabil in apa), miere si suc de lamiie. Amestecul va fi tinut intr-un borcan de sticla bine acoperit.
- Pentru bolnavii de TBC, medicina populara recomanda mierea cu lapte, sau cu diferite grasimi (unt, untura de gisca) si aloe: 100 g miere, 100 g unt, 100 g untura de gisca, 15 g aloe si 10 g cacao se pun pe foc, fara a fierbe insa. Se va lua cite o lingura din acest amestec, cu un pahar de lapte cald, de doua ori pe zi (dimineata si seara). 
- In caz de raceli, mierea (se recomanda mai ales miere de tei) se va lua, de asemenea, cu lapte cald (o lingura de miere la un pahar de lapte), cu suc de lamiie (sucul de la 1/2lamiie la 100g miere). In scop profilactic, se prepara un amestec de miere, suc de ceapa si de hrean, in cantitati egale. Din acest amestec se ia cite o lingura, de trei ori pe zi, inainte de masa. In caz de gripa se va prepara urmatorul amestec: usturoi dat pe razatoare si amestecat cu miere (proportie 1:1). Se ia cite o lingura de amestec (cu putina apa calduta) seara, inainte de culcare.
- In cazul unor afectiuni ale cailor respiratorii (laringite, faringite) guturai si sinuzita, se recomanda mestecarea timp de 15 minute, de una-doua ori pe zi, a unui figure de miere. Seara, inainte de culcare, se ia o lingura de miere cu un pahar de ceai sau lapte. Se amesteca sucul de la o lamiie cu 100g de miere. Se ia cite o lingura de amestec seara, inainte de culcare, cu ceai sau lapte. Se amesteca suc de ridiche neagra cu miere (parti egale) sau se scobeste o ridiche neagra si se pune miere inauntru. Se ia cite o lingura, de trei ori pe zi.Se amesteca suc de hrean si miere (proportii egale) si se ia cite o lingura, de doua ori pe zi, dimineata si seara. Medicul bulgar S. Mladenov recomanda inhalatii cu miere, timp de 15-20 de minute. Pentru gargara se va pregati o infuzie de musetel, la care se adauga o lingurita de miere.
- In afectiuni ale sistemului nervos se recomanda cite 30 g de miere, de trei ori pe zi. Un bun tonic si stimulant al sistemului nervos si endocrin se prepara din aloe, miere si suc de lamiie. Se iau 75 g frunze de aloe, se toaca si se pun intr-un vas de sticla. Se adauga 125 g de miere, se omogenizeaza, dupa care se adauga 50 g suc de lamiie. Se lasa la macerat cinci zile, dupa care se ia cite o lingura de amestec, de trei ori pe zi.


    Mierea a fost mentionata ca medicament înca din cele mai vechi timpuri. Biblia, Coranul, Talmudul contin si ele referinta de acest gen. În majoritatea cazurilor, era administrata ca panaceu universal, de la tratamentele împotriva calvitiei, la solutii contraceptive si îngrijirea plagilor. Efectul era sporit prin includerea de plante si seminte de plante medicinale.

Mierea este si azi o prezenta în medicina populara, fiind utilizata pentru tratarea afectiunilor cailor respiratorii superioare, pentru ulcerele pielii, pentru afectiuni gastrice.
La începutul secolului XX, oamenii de stiinta au început sa analizeze efectul antimicrobial.     
  Mierea este un antibacterian,antiviral si antifungic de exceptie.Cele mai multe bacterii,ciuperci si virusuri nu upravietuiesc in prezenta ei.In urma unor experimente repetate de laborator,s-a constatat ca microorganismele patogene lasate intr-un mediu cu miere pura sunt distruse intr-un interval cuprins intre cateva ore si cel mult cateva zile.Introducerea pe scara larga a antibioticelor a facut sa scada o vreme interesul fata de proprietatile curative ale mierii. În ultimele decenii, o data cu cresterea interesului fata de medicina alternativa, naturista, si în fata succesului evident al tratamentului cu miere si produse derivate, studiile au continuat:
- Hipocrate (460-357 î.Hr.) - îngrijirea ranilor;
- Celsius (cca. 25 d.Hr.) - laxativ, tratarea diareelor, a racelilor si a bolilor de ochi;
- Grecia si Roma antica - antiseptic pentru rani si ulcere ale pielii;
- Aristotel (384-322 î.Hr.) - boli de ochi si rani;
- Dioscorides (cca. 50 d.Hr.) - ulcere, arsuri de piele, inflamatii ale gâtului;
- China antica - abcese, calvitie, rani inflamate, conjuctivite, infectii ale cailor respiratorii.

   Mulţumită acţiunii bactericide şi cicatrizante, mierea se utilizează în tratarea plăgilor supurate şi al acelora care se cicatrizează greu. Se aplică, în acest scop, ca atare sau în amestec cu ulei vegetal, menţinându-se în permanenţă o igienă riguroasă a locului afectat.  Ca urmare a proprietăţilor antibacteriene, anestezice şi cicatrizante - efecte demonstrate ştiinţific, mierea prezintă efecte benefice în arsuri, ulcere varicoase, răni profunde (Bojor O., Popescu O).

   - Leziunile mucoasei bucale, se vindecă repede dacă din 3 în 3 ore se ţine în gură, un timp mai îndelungat, câte o linguriţă de miere.

   - Mierea diluată cu apă călduţă (1 lingură de miere  la 100 ml de apă) administrată cu 1 oră înaintea meselor, ameliorează aciditatea gastrică, calmează durerea, se comportă ca un pansament, contribuind şi la cicatrizarea ulceraţiei, în cazul celor care suferă de ulcer gastric. Această diluţie de miere în apă călduţă, se poate utiliza şi în completarea tratamentelor specifice în cancerul gastric. Apa, se poate înlocui cu laptele, mai ales în caz de ulcer.
   - În constipaţie, mierea în apă călduţă, sau mai bine într-un ceai laxativ răcit, dă rezultate bune, mai ales dacă este luată seara, înainte de culcare.
   - În afecţiuni urinare, mierea dă rezultate bune, fiind indicată în cistite, pielite, pielonefrite şi litiază renală.
   - Mierea se foloseşte ca adjuvant şi în tratamentul anghinei pectorale şi a infarctului miocardic.
   - Ceaiurile îndulcite cu miere, se utilizează cu eficienţă în bolile respiratorii (faringită, laringită, traheită, bronşită, viroze respiratorii, gripă).

Avertisment:

 Persoanele bolnave de diabet NU vor consuma miere şi produse din miere decât sub îndrumarea medicului! Copiii sub un an,NU vor consuma miere! Mierea poate fi o sursă potenţială de spori de Clostridium botulinum, care nu afectează tinerii şi adulţii cu o microfloră intestinală normală, dar care poate declanşa botulismul infantil la unii copii sub un an.


Atentie la depozitare!Mierea se pastreaza in locuri intunecoase,nu foarte reci,ca sa nu cristalizeze rapid,dar nici calduroase,ca sa nu-si piarda din calitati,temperatura ideala este in jurul a 15 grade celsius.